Procedura investițiilor la bursa de valori

Piaţa de capital reprezinta o piaţa specializata unde se întâlnesc şi se regleaza în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Concret, este vorba despre o piaţa pe care se tranzactioneaza în mod liber valori mobiliare, piaţa ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor fizice sau juridice care economisesc (cumparatorii de acţiuni şi obligaţiuni) şi care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, care sunt în cautare de capital în vederea finanţarii unor proiecte de investitii.

Bursa reprezinta o tehnica manageriala de afaceri economice specifica economiei de piata, avand caracter concurential si care concentreaza in timp si in spatiu cererea si oferta de marfuri, servicii, valori si devize, se desfasoara dupa o procedura determinata, potrivit unui program, intr-un loc cunoscut, in prezenta vanzatorilor si a cumparatorilor sau a reprezentantilor acestora.

Functia centrala a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul pretului acel pret care asigura volumul maxim de tranzactii. Bursele sunt piete specifice, mecanisme de concentrare a cererii si ofertei pt. anumite categorii de marfuri ori pt. valori in scopul realizarii de tranzactii intr-un cadru organizat si in mod operativ, in conditii de libera concurenta. Bursa este piata prin excelenta. Optiuni pe valute: cumparatorul unei optiuni call are dreptul dar nu si obligatia de a cumpara la o anumita data, la un curs de exercitare stabilit, o anumita valuta contra platii primei (pretul optiunii). Elementul critic este evolutia cursului valutar: in cazul cresterii acestuia, cumparatorul de call va fi avantajat, vânzatorul ramânând in pierdere; in cazul scaderii cursurilor, cumparatorul de put va fi avantajat. Operatiunea poate fi valorificata direct, prin vânzarea ei ca titlu financiar sau prin exercitare. Optiuni pentru contracte futures: cumparatorul optiunii are dreptul de a cumpara (la call) sau de a vinde (la put) un anumit contract futures, pt. o data de exercitare, cu un anumit pret (prima). Daca pretul contractului futures creste, valoarea optiunilor call pe acel contract creste, in schimb scade valoarea optiunilor put. La exercitarea optiunii vânz. acesteia plateste cumparatorului sau primeste de la acesta o suma egala cu diferenta dintre pretul curent al contractului futures si pretul de exercitare a optiunii.

Investitia este o utilizare a venitului care se materializeaza într-un avans de capital (sau patrimoniu), în vederea obtinerii unui venit. Într-o acceptiune mai larga, investitia reprezinta orice investitie de cheltuire care conduce la dobândirea unui activ, în vederea obtinerii ulterioare a unui flux de activitati, si care are ca scop cresterea avutiei proprietarilor întreprinderii. În acest context, sunt asimilate investitiilor sumele banesti transferate in active fizice (achizitionarea de cladiri, masini, instalatii, terenuri, construirea de stocuri pentru productie). Transformarea sumelor de bani în active financiare reprezinta plasamentul.

Decizia de economisire si de investitie, în cazul micului producator, apartine aceluiasi agent economic. Acesta economiseste si, simultan, investeste. Volumul economisirii micului producator se masoara prin diferenta dintre veniturile de care dispune si consumul sau. El investeste în dimensiunea permisa de economisirea proprie. În acest caz, economisirea si investitia sunt unul si acelasi lucru. Exista de asemenea, identitate între motivele de economisire si cele de investire. În economiile de piata dezvoltate, investitia, adica formarea capitalului, este efectuata de societatile nonfinanciare.Când o firma are posibilitatea de a investi, proprietarul e incitat sa foloseasca, în acest scop, o parte importanta din profit.Deci, economisirea întreprinderilor depinde, în mare masura, de investitiile pe care le efectueaza.

Investitia este un act economic fundamental, care provoaca o crestere în viitor a venitului (de unde decurge si o modificare a consumului si a economiilor) si, implicit, conditioneaza dimensiunea utilizarii factorilor de productie. Volumul investitiilor este variabil în timp si are un puternic efect de antrenare.

Investitia in actiuni reprezinta o investitie in viitorul economiei romanesti in general sau al unor anumite ramuri sau societati in special. Spre deosebire de alte tipuri de investitii, castigurile investitorilor nu apar in detrimentul altora iar procesul de investire este departe de speculatia "jocului la bursa". Investitorul in actiuni profita daca si compania unde este actionar obtine profituri.

Actiunile sunt un instrument de investitie care se adreseaza persoanelor care detin sume de bani relativ importante fara nevoia de a le utiliza pe termen scurt. Caracteristica principala a investitiei in actiuni este perspectiva pe termen mediu sau lung. In acelasi timp, investitia in actiuni este mai riscanta decat depozitele bancare sau certificatele de trezorerie iar investitorul nu trebuie sa depinda de banii investiti in actiuni.

Castigurile investitorului in actiuni provin in principal din doua surse:

- Sursa independenta de piata actiunilor: dividendele si castigurile din reinvestirea dividendelor. Dividendele se platesc anual si depind direct de marimea profitului si de rata de dezvoltare a companiei. Unele companii platesc dividende in actiuni in cazul in care valoarea de piata a acestora este mai mare decat valoarea nominala a actiunilor, rezultand astfel castiguri suplimentare pentru actionari.

- Sursa dependenta de situatia de pe piata actiunilor: castiguri rezultate din diferenta de pret dintre momentul vanzarii si cel al cumpararii (castiguri de capital).