Privatizarea în Republica Moldova

Introducere

Privatizarea constă în transferul activelor care sunt în proprietatea statului sau a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat către investitori privaţi. Acest proces, numit şi „revoluţia blîndă", a devenit o etapă de cotitură pentru existenţa majorităţii ţărilor ex-socialiste şi un grandios eveniment pentru destinele a sute de milioane de oameni, constituie pivotul şi punctul iniţial al constituirii economiei de piaţă. Adusă parcă de valurile transformărilor democratice, destrămarea propriu-zisă a vechii orânduiri social-economice a fost percepută de oameni ca o necesitate obiectivă de a schimba radical modul de viaţă. La rândnl ei, privatizarea a devenit momentul-cheie pentru plasarea economiei pe fagaşul relaţiilor de piaţă.

În acest context se cere să subliniem că procesele privatizării nu sunt specifice doar pentru ţărileex-socialiste. Actualmente, asemenea procese se produc în peste 50 de ţări, printre care se numără şi unele state înalt dezvoltate, cum sunt Anglia, Franţa, Germania, Japonia.

Privită în ansamblu, privatizarea este o acţiune social-politică de mare importanţă. Esenţa ei principală constă în deetatizarea în masă a proprietăţii, deschizând astfel calea proprietăţii private şi antreprenoriatului, creând premise şi condiţii pentru o activitate mai eficientă a întreprinderilor în noile condiţii ale relaţiilor de piaţă.

Procesele de privatizare şi post-privatizare au constituit principala componentă ce a determinat esenţa şi vectorul evolutiei relatiilor economice şi sociale in Republica Moldova, au format pilonul tranziţiei la economia de piata şi miezul celorlalte reforme economice in desfăşurare.

Pe marginea problemelor deznaţionalizării, deetatizării şi privatizării s-a discutat şi se mai discută aprins, se declanşează adevărate bătălii politice, la care participă guvernele, partidele politice, adepţii forţelor conservatoare şi progresiste. In acest sens republica noastră nu este o excepţie.

Obiectivele privatizării în Republica Moldova

Concepţia iniţială de privatizare în Republica Moldova a avut ca scop redistribuirea bunurilor statului între cetăţenii Republicii Moldova şi modernizarea rolului statului în economiei naţionale pe următoarele căi:

• retragerea progresivă a statului din activităţile productive, în care sectorul privat devine un producător mai eficient de bunuri şi servicii;

• modificarea funcţiilor regulatorii ale statului în scopul asigurării unui mediu favorabil dezvoltării antreprenoriatului şi concentrarea eforturilor la soluţionarea problemelor esenţiale ale societăţii.

Cadrul legislativ al procesului de privatizare

În perioada de tranziţie la economia de piaţă, în Republica Moldova au fost implementate mai multe etape ale reformei patrimoniului şi descentralizării patrimoniale. Legea nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991 cu privire la proprietate şi Codul funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991 au introdus pentru prima dată în sistemul de drept naţional instituţia proprietăţii private, inclusiv asupra terenurilor. Legea nr. 627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare a prevăzut pentru prima dată posibilitatea privatizării, inclusiv a fondului funciar. În temeiul Hotărîrii Guvernului nr. 561 din 1 septembrie 1992, pe lîngă autorităţile APL au fost înfiinţate servicii pentru reglementarea de stat a regimului proprietăţii. Adoptarea noului cadru legislativ privind regimul proprietăţii, stipularea imperativă în Constituţia Republicii Moldova a dreptului de proprietate privată asupra pămîntului au servit drept bază pentru reformarea relaţiilor patrimoniale, redistribuirea patrimoniului, transmiterea lui în proprietate privată inclusiv către UAT locale.

Documentul de temelie al programului de reformare a proprietăţii a devenit Legea cu privire la privatizare, adoptată în iulie 1991 în conformitate cu experienţa Cehiei şi a Rusiei, a fost determinat modelul de bonuri patrimoniale. Valoarea bonului patrimonial nominal, care nu era considerat ca obiect de vânzare-cumpărare şi pe care putea să-1 primească fiecare cetăţean al republicii, era stabilită proporţional în funcţie de durata vechimii în muncă. Bonul oferea posibilitatea de a primi gratis o parte din proprietatea de stat şi de a privatiza apartamentele de stat. În martie 1993 a fost aprobat Programul de privatizare în masă, iar peste 50 de acte nor-mative şi legislative au constituit baza lui juridică.

Etapele procesului de privatizare

Procesul de privatizare din Republica Moldova se împarte în câteva etape, fiecare caracterizată de propria conjunctură politică şi instituţională, precum şi de propria performanţă:

• Etapa I-a: Lansarea procesului de privatizare în masă, anii 1993-1994;

• Etapa a II-a: Încheierea procesului de privatizare în masă, anii 1995-1996;

• Etapa a III-a: Trecerea la procesul de privatizare cu abordare individuală, anii 1997-2001;

• Etapa a IV-a: Privatizarea în perioada anilor 2001-2006 – 2007;

• Etapa a V-a: Prelungirea procesului de privatizare conform noii Legi „Cu privire la administrare şi deetatizarea proprietăţii publice” din 4 mai 2007 până în prezent.