Privatizarea

Printre cele mai dificile campanii de comunicare sunt, cu siguranta, cele lansate de societatile care se privatizeaza. Oriunde in lume, privatizarile au fost asociate cu somajul, coruptia, presiunile politice si ineficienta, iar publicitatea facuta de aceste societati a atras comentarii in legatura cu cheltuirea banului public. Piatra de incercare este comunicarea coerenta catre categorii de public cu interese diferite, formate din consumatori, investitori, angajatii companiilor in curs de privatizare, organizatiile sindicale si multi altii.

Multa lume recunoaste ca de felul in care se gestioneaza comunicarea in vederea privatizarii depinde, intr-o buna masura, si pretul acestui proces. Totusi, la noi, putine companii au inteles ca trebuie sa faca ceva in planul imaginii pentru a se prezenta in fata investitorilor. E drept ca multe dintre acestea erau atat de falite in momentul ofertei de privatizare, incat era de-a dreptul ridicol sa se puna problema unui buget de publicitate. Insa cele care mai respirau cat de cat ar fi putut incerca sa-si imbunatateasca imaginea, pentru a se valoriza mai bine si, in final, pentru a se vinde la un pret mai bun.

Exista semnale bune insa. Societati importante care au demarat procesul de privatizare, precum Posta, BCR, CEC, comunica intens in ultima vreme. Chiar daca scopul declarat al campaniilor de publicitate si PR nu este cel al privatizarii, este clar ca, daca sunt bine gestionate, aceste demersuri vor avea efecte pozitive in perceptia generala si, implicit, a potentialilor investitori.

Obstacole greu de trecut

Fiind vorba de cheltuirea banului public, putini se incumeta sa se implice intr-o asemenea campanie care trebuie sa depaseasca atatea temeri si sa transmita mesaje coerente catre categorii de public atat de diferite. In privinta publicului larg, principalele ingrijorari sunt cele referitoare la scumpiri postprivatizare, iar suspiciunile se indreapta spre faptul ca privatizarea se face in favoarea unor grupuri de interese si in detrimentul cetatenilor. Angajatii sunt ingrijorati in privinta conditiilor de munca sub management privat, de eventualitatea somajului, de faptul ca guvernantilor nu le pasa de ei si ii vand pentru tot felul de interese obscure. In ceea ce priveste investitorii, principalele reticente sunt cele referitoare la instabilitatea economica si legislativa, la cresterea taxelor si impozitelor care le-ar putea zadarnici afacerile. Organizatiile sindicale acuza si ele faptul ca privatizarile au loc in spatele usilor inchise, in detrimentul drepturilor angajatilor, dar au si temerea ca isi vor pierde din autoritate. Nu in ultimul rand, mass-media acuza lipsa de transparenta. Toate aceste suspiciuni se acutizeaza in perioada premergatoare ofertei de privatizare, devalorizeaza compania si scad pretul, daca nu sunt gestionate in nici un fel prin mesaje eficiente.