Principalele idei ale mercantilismului

Principalele idei ale mercantilismului

1. Concepția despre bogăție sau avuție - Forma ideală a bogăției în viziunea mercantiliștilor constă în bani, respectiv metalele prețioase din care erau confecționați aceștia. Sporirea bogăției sub formă de bani a fost preocuparea centrală atât pentru indivizi, cât și pentru stat. Pentru atingerea acestui scop, mercantiliștii considerau acceptabil orice mijloc.

2. Concepția despre originea si rolul profitului - Izvorul profitului și al îmbogățirii era considerat comerțul, circulația mărfurilor și, în special, comerțul exterior. În opinia mercantiliștilor, sporul de bani încasat de comerciant față de cheltuielile făcute pentru a aduce produsele pe piață rezultă din diferența dintre prețul de vânzare mai mare și prețul de cumpărare mai mic. De aici, ideea conform căreia sfera economică în care se creează și se realizează profirul este sfera circulației, comerțul; mercantiliștii, însă, au pierdut din vedere că la scara întregii economii, fiecare comerciant apare pe piață în dublă ipostază - vânzător și cumpărător și, prin urmare, nu se poate explica sporirea avuției naționale pe această cale.

3. Concepția despre bani - Cu privire la bani, mercantiliștilor le aparține cea mai veche formulare a teoriei cantitative a banilor, conform căreia puterea de cumpărare a fiecărei unități monetare depinde de cantitatea de monedă existentă în circulație la un moment dat. Mercantiliștii au fost preocupați de cercetarea naturii prețului mărfurilor și a relației existente între nivelul prețurilor, cantitatea de bani și cantitatea de bunuri supuse vânzării. Motivul este legat de faptul că perioada de început a economiei moderne de piață a fost însoțită de o creștere generală a prețurilor, determinată de afluxul masiv de metale prețioase în Europa, urmare a descoperirilor geografice de la sfârșitul sec. XV.

Opunându-se concepției machiavelice, Mercantilismul va dezvolta teza după care statul își sporește forța, favorizând îmbogățirea cetățenilor. Autorii care apără această idee sunt comercianți, finanțiști, manufacturieri. În aparență, marea lor grijă este puterea statului. Dar, cea mai mare parte a lor apără statul pentru că ei apreciază că prosperitatea comerțului unei națiuni esste strâns legată de expansiunea puterii politice a suveranului și de succesul campaniilor sale militare pe uscat și - mai ales - pe mare.

Se trece, astfel, de la concepția “statul - scop suprem al vieții umane” la concepția “bogăția - valoare supremă”.

Fără îndoială, mercantiliștii nu au gândit că este posibil ca toți cetățenii să se îmbogățească. Ei au crezut - înainte de toate - în posibilitatea de îmbogățire a clasei comercianșilor și au descris un tablou de realizare a acestui scop. Pentru prima dată, ne aflăm în fața unei teorii asupra societății care se dezvoltă - esențialmente - pe un teren economic, iar mijloacele pentru atingerea lui sunt - de asemenea - mijloace economice. În concepția mercantiliștilor sporirea bogăției are loc pe baza întreprinderii private capitaliste.