A fost odata ca niciodata, dupa ce vremea trocului a inceput sa treaca, iar oamenii nu s-au mai multumit nici pe aceste pamanturi sa schimbe intre ei produse alimentare si nu numai, o prima moneda atestata pe teritoriul romanesc. Pe numele ei "drahma de argint", moneda cantarea 8 grame si era emisa de cetatea Histriei in anul 480 i.Ch,reprezentand un vultur cu un delfin in gheare - stema respectivului polis. I-au urmat alte variate monede, ajunse pe pamant romanesc din pungile negustorilor care zaboveau pe aici. Se poate spune ca oamenii acestor locuri erau foarte descurcareti de vreme ce, de-a lungul secolelor, pe aici au circulat taleri turcesti, zloti, techini vienezi, galbeni unguresti, galbeni austrieci si carboave rusesti, dupa cum se povesteste. Dupa intemeierea celor doua Tari Romane in secolul al XIV-lea, domnitorii acestora emit monede cu insemne heraldice si cu simboluri ale suveranitatii lor. In Tara Romaneasca, primele monede (ducati si dinari de argint si bani - moneda divizionara) sunt batute de Vladislav Vlaicu, avand pe ele stema tarii, acvila cruciata. Cativa ani mai tarziu, Petru Musat, domnul Moldovei, face acelasi lucru, punand in circulatie grosi de argint. Pana in secolul al XV-lea, voievozii din ambele principate au continuat sa bata fara intrerupere monede. Mircea cel Batran a emis, in 1413, un privilegiu prin care se permitea plata darilor in patru feluri de monede: ducati, fertuni, bani si perperi. Pe unele monede emise de acest domn apare efigia Mantuitorului Iisus Hristos, avand ca model, probabil, monedele bizantine, bulgaresti si sarbesti, care circulau in epoca respectiva. In secolul XVII in statele romanesti incepe sa se foloseasca ca moneda talerii olandezi, "towenthaler" care aveau imprimata pe ei imaginea unui leu, dintre toate felurile de taleri de argint (monede de dimensiuni mari, cantarind peste 25 de grame) care au patruns si au circulat in Principatele Romane, el a cunoscut un destin cu totul special. Nu se stie cum, dar atat de mult le-a placut romanilor leul cu pricina, incat multa vreme dupa iesirea din circulatie a acestor monede,pe la 1750, banilor li s-a spus "lei", aceasta fiind etimologia numelui monedei noastre nationale, care si-a primit oficial acest titlu abia la 22 aprilie 1867 cand a fost emis leul - moneda bimetalica, cu etalonul de 5 grame de argint sau 0, 322 grame aur si cu 100 de diviziuni numite bani. De unde pana unde "bani"? Pai, de la o alta moneda care a circulat la un moment dat in spatiul romanesc, "dinarii banali", emisi de banul Slavoniei si regii Ungariei. De la numele acestor banali s-a format in limba romana cuvantul "ban" folosit generic pentru orice fel de moneda si, mai tarziu, pentru subdiviziunea monedei nationale. Pana sa apara insa leul Constantin Brancoveanu bate, in 1713, o serie de monede jubiliare, din aur si din argint. Ele purtau pe avers efigia domnitorului cu numele sau latinizat - Constantinus Bassaraba de Brankowan - si erau practic niste medalii, nefiind destinate circulatiei efective. Intre 1771-1774, in Moldova si in Muntenia au circulat monede de bronz pe care figurau stemele celor doua principate, alaturate sub o singura coroana princiara. Ele fusesera batute si puse in circulatie de rusi, la initiativa imparatesei Ecaterina cea Mare. Iar Alexandru Ioan Cuza dorea ca noul stat Romania sa emita monede, ca simbol al independentei proaspat cucerite. Moneda proiectata de Cuza ar fi trebuit sa valoreze cat cinci franci francezi din vremea aceea si sa se numeasca "romanul" sau "romanatul", cum a propus Heliade Radulescu, dar acest vis al domnitorului nu s-a implinit niciodata, din cauza opunerii Imperiului Otoman. Primele monede emise in 1867 au fost batute in Anglia, fiindca Romaniei ii lipseau mijloacele. Ele erau monedele divizionare din bronz - 1,2,5 si 10 bani. Un an dupa aceea a aparut si prima moneda romaneasca de aur in valoare de 20 de lei, intr-un tiraj de numai 200 de exemplare, ceea ce o face cu atat mai pretioasa pentru colectionari. Abia in martie 1870 s-a infiintat Monetaria Statului si monedele au fost batute de atunci in Romania. Cele mai populare erau pe atunci "bancutele" in Muntenia si "dupcile" in Moldova, adica monedele de 50 de bani si abia apoi cele de 1, 2 si 5 lei. Totusi, leul nu era suficient de apreciat ca sa fie folosit pentru plata taxelor, mai ales a celor de la granita unde se platea direct in aur. Primii bani de hartie au aparut in preajma Razboiului de Independenta, ca efect al acestuia, fiind nevoie de sustinere financiara a cheltuielilor de razboi. De fapt, era vorba nu despre bani propriu-zisi, ci despre "bilete ipotecare", scoase de Ministerul de Finante romanesc (1877).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
