Posibile Ajustări conceptual-metodologice

sintetica a principiilor care guverneaza noua economie emergenta, sunt analizate marile transformari carora economiile actuale vor trebui sa le faca fata în viitorul apropiat. De modul si ritmul în care acestea se vor desfasura va depinde traiectoria diverselor state pe calea dezvoltarii cel putin în urmatorii 10-15 ani, locul acestora în configuratia economiei mondiale.

O alta parte a studiului este dedicata configurarii unui set de indicatori care sa permita clasificarea economiilor nationale sau regionale dupa gradul de avansare pe calea “noii economii”.

Ultima parte se concentreaza asupra situatiei din România, comparativ cu alte tari din centrul si estul Europei, pe unele masuri de politica economica care ar putea accelera ritmul de implementare a noii economii, precum si pe unele estimari ale impactului acesteia în viitor asupra dezvoltarii de ansamblu a economiei nationale, în perspectiva aderarii la NATO si la UE.

În viitor este de asteptat ca aportul noii economii la trendul general al economiei nationale sa se amplifice (un plus de 1,5-2% la ritmul anual al PIB-ului, fata de cel prevazut initial de 4-6% pâna la finele deceniului, o reducere suplimentara a inflatiei anuale, de 1-2%, fata reducerea preconizata în lipsa aportului ”noii economii”). Este de presupus ca în România acest aport va fi relativ mai important decât media europeana (circa 24% din ritmul PIB, obtinut pe seama factorilor ”economiei standard”), daca se are în vedere ca economia româneasca porneste de la un grad initial mai redus de dezvoltare a noii economii.

Pentru a doua jumatate a deceniului, vor interveni probabil si cerintele impuse si de pregatirea, într-o perspectiva mai îndepartata, a integrarii României în Uniunea Monetara Europeana. Rolul pietelor financiare si de capital, stimulate la rândul lor de catre dezvoltarea SI-SC va deveni esential în acel nou context. De asemenea, alegerea unui model adecvat pentru încadrarea în parametrii unei sustenabilitati a datoriei publice si a deficitelor bugetare va fi în masura sa înregistreze un aport sporit al afluxului de investitii straine, dependent, de asemenea, de avansarea SI-SC în România.

1. Introducere

Odata cu intrarea în era Internetului si a e-business, a noii economii, în general, se produc transformari fundamentale ale structurilor socioeconomice. În paralel însa se amplifica si asalturile asupra stiintei economice standard, în sensul unor reformulari conceptuale si al unor reinterpretari ale fenomenelor si legilor economice. Alaturi de factorii clasici ai productiei, munca si capitalul, se adauga informatia, fie ca factor distinct fie ca fiind atasat unuia dintre cei doi mentionati. De asemenea, constatarile empirice privind asa-numita tertializare a economiei sau cresterea ponderii sectorului serviciilor în totalul economiei nationale, precum si a asa-numitelor investitii intangibile în totalul fondurilor investitionale, au condus la numeroase încercari de redefinire a ceea ce înseamna astazi o “economie moderna”.

Alti factori cu influenta majora, în ceea ce priveste încercarile de ajustare a stiintei economice la noile trenduri din economia reala, se refera la urmatoarele: liberalizarea schimburilor internationale si globalizarea; cresterea importantei asa-numitului timp liber (incluzând aici activitatile casnice si cele desfasurate în interesul comunitatii, distractiile, dar si timpul destinat cresterii gradului de cultura si educatiei pe cont propriu) si fluidizarea limitelor de departajare între acesta si activitatea de munca efectiva în sectorul formal sau în cel informal; dinamica mai rapida a pietelor financiar-bancare decât aceea a asa-numitului sector productiv clasic al economiei; extinderea utilizarii computerelor si a mijloacelor si tehnicilor de comunicare, atât în activitatea firmelor cât si în gospodariile populatiei, si impactul asupra structurii bugetului de timp si a celui financiar al populatiei etc.

În perioada de dupa 1994, cresterea productivitatii în Statele Unite a înregistrat ritmuri mai mari chiar decât în perioadele de mare avânt economic din trecut, ceea ce a facut ca multi observatori sa afirme ca “noua economie”(incluzând Internetul si accelerarea modificarilor tehnice în domeniul computerelor si al telecomunicatiilor) este egala în importanta cu revolutia industriala sau, chiar mai mult, similara cu cea de-a doua revolutie industriala a perioadei 1860-1900, care a oferit umanitatii electricitatea, transportul motorizat si aviatia, cinematografia, radioul si altele care au pregatit epoca de aur a cresterii, nemaiîntâlnite în istorie pâna atunci, a productivitatii. Cu toate ca unii economisti sunt înca prudenti în a decreta ”noua economie” ca fiind o noua revolutie industriala sau un veritabil ”mare val”, principala constatare a fost ca pe masura ce computerele îsi maresc capacitatea si viteza de lucru, pretul lor scade exponential. În aceeasi perioada, în paralel, economia a intrat într-o zona de inflatie minima, iar productivitatea a înregistrat ritmuri semnificative.

Studiul îsi propune ca, pe baza literaturii de profil, care în ultima vreme devine tot mai abundenta, sa clarifice principalele caracteristici ale “noii economii”, ceea ce o deosebeste fundamental de “vechea economie”. Dupa prezentarea sintetica a principiilor care guverneaza noua economie emergenta, sunt analizate marile transformari carora tarile lumii, inclusiv România, vor trebui sa le faca fata în viitorul apropiat. De modul si ritmul în care acestea se vor desfasura va depinde traiectoria diverselor state pe calea dezvoltarii cel putin în urmatorii 10-15 ani, locul acestora în configuratia economiei mondiale. De fiecare data, atunci când se dispune de informatie statistica, argumentarile de ordin teoretic vor fi completate cu cele empirice, iar pentru unele concluzii se va încerca adaptarea lor la situatia concreta din România, consecintele acestora fiind estinse pâna la nivelul strategiilor si politicilor economice. O sectiune importanta a lucrarii este dedicata configurarii unui set de indicatori care permit diferentierea diverselor state (sau, în interiorul unui anumit stat, diferentierea diverselor regiuni sau alte entitati teritoriale) în raport cu gradul de avansare pe calea “noii economii”. Ultima parte a studiului se va concentra pe analiza situatiei din România, comparativ cu alte tari din zona noastra geografica, pe unele masuri de politica economica care ar putea accelera ritmul de implementare a noii economii, precum si pe unele estimari ale impactului acesteia în viitor asupra dezvoltarii de ansamblu a economiei nationale, în perspectiva aderarii la NATO si la UE.