Portofoliul Creditar

Piata creditara este un regulator a multor procese ce au loc in cadrul economiei de piata. Aceasta se refera in primul rind la procesul investirii capitalului. Ultimul presupune, ca migratia capitalului se efectuiaza in forma de aflux in locurile necesare si reflux din ramurile de productie unde se observa proficit de capital. Mecanizmul acestei miscari este stiut: creste cererea la marfurile (serviciile) oarecare, respectiv cresc preturile lor, cresc veniturile de la producere, si in ramurile aceste se indreapta capitalurile disponibile, parasind acele ramuri de producere, la productia carora se micsoreaza cererea si care devin din punct de vedere economic mai putin eficiente. Creditele sunt un mijloc, cu ajutorul carora se asigura lucrul acestui mecanizm. Ele absorb capitalul temporar disponibil, si prin intermediul creditarii- depozitarii ajuta sa-l «puna» in directia corecta. In practica economiei de piata, aceasta duce la aceea ca in general capitalul se plaseaza in productia ceea, care este intr-adevar necesara societatii. Ca rezultat apare structura optimala a producerii sociale si se creaza economia nedeficitara. Acesta este un avantaj important al economiei de piata. Necesitatea intrepinderilor in capitalul suplimentar pot fi legate de circumstante diferite. Principalile din ele sunt - crearea noilor si modernizarea fondurilor fixe vechi, largirea mijloacelor circulante. Toate aceste necesitati sunt direct legate cu conjunctura pietei, schimbarile careia se efectuiaza in termenii de timp determinati. De aceea mijloacele necesare intreprinderile trebuie sa primeasca in decursul unei perioade anumite, adica pina cind exista conjunctura de piata favorabila pentru functionarea lor. Cu ajutorul operatiunilor de creditare se formeaza atit capitalul propriu cit si capitalul de imprumut. Contractind credite agentii economici pot imbunatati planificarea financiara si dirijarea fluxurilor financiare.Inainte de a lua decizie referitor la contractarea unui credit este necesar de:

- determinat scopurile contractarii;

- analizat riscurile;

- calculat eficienta financiara a operatiunii de creditare;

- prelucrat tehnologia operatiunii.

Procesele de creditare reprezinta o preocupare permanenta pentru managerii de banca. Pe de o parte, creditul reprezinta mijlocul prin care excedentul de resurse dintr-o anumita zona economica (delimitata fie geografic, fie din punctul de vedere al ramurii economice) se transfera catre entitatile economice aflate in deficit de resurse, in vederea realizarii unor proiecte ce decurg din activitatea proprie. Procesul intermedierii financiare av
nd ca obiect creditul este inca principala forma de finantare a investitiilor intr-o economic. Mutatiile care au avut si au in continuare loc pe piata financiara si monetara, prin dezvoltarea fenomenului dezintermedierii, nu au minimalizat rolul acestui produs bancar a carui importanta pentru economie este fundamentala.

Pe de alta parte, expunerea bancii la pierdere este extrem de ridicata in cazul creditelor, av
nd in vedere ca, in marea lor majoritate, aceste plasamente se efectueaza in afara sistemului bancar, astfel ca bancile nu pot pastra controlul banilor plasati asa cum, intr-o anumita masura, se realizeaza prin celelalte categorii de plasamente.

[ 17.pag 106-107]

Din punctul de vedere al activitatii bancare, operatiunile de creditare reprezinta componenta cea mai importanta a operatiunilor de plasament, at
t din punctul de vedere al volumului de activitate, cat si al participarii acestor categorii de operatiuni la realizarea profitului bancii. Creditul bancar reprezinta inca solutia de baza pentru investitiile agentilor economici, fiind, in esenta, la nivelul economiei moldovenesti in tranzitie, calea de realizare a restructurarii economice si a relansarii activitatii intreprinderilor moldovenesti.

Lipsa reglementarilor legale in domeniul creditarii precum si lipsa de protectie a bancilor in cazul pierderilor generate de nerambursarea creditelor ( insusi procesul de recuperare a creantelor prin utilizarea garantiilor este deosebit de dificil) au determinat bancile sa-si elaboreze propriile norme de creditare care, in timp, au capatat caracter de generalitate, in sensul ca principiile de creditare, obiectele creditului si tipurile de credit au devenit elemente comune ale reglementarilor interne in domeniu la majoritatea bancilor moldovenesti. Activitatea de normare a operatiunilor de creditare este, in acelasi timp, un proces permanent, datorita diversificarii operatiilor bancare si deschiderii bancilor spre domenii de creditare noi pentru sistemul bancar moldovenesc actual.

Preocuparea speciala a managementului bancar pentru activitatea de creditare rezida de asemenea si din faptul ca, fiind cel mai important plasament bancar, cu o pondere mare in activul bilantier, de calitatea portofoliului de credite depinde in ultima instanta stabilitatea bancii si realizarea nivelurilor necesare ale indicatorilor activitatii bancare prin insolvabilitate si lichiditate.