Politica sociala a UE este formata dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat si multiplicat pe parcursul timpului.Acestea actioneaza in acele sectoare de activitate ce afecteaza sau genereaza gradul de bunastare individuala si sociala. Comunitatea europeana a fost permanent preocupata de aspectele de politica sociala - inceputa cu Tratatul de Roma (1957). In timp s-a ajuns la crearea unui ,,model social european". Unul din momentele cele mai importante ale evolutiei acestui model se situeaza in jurul anului 2000, cand se face trecerea de la o abordare bazata pe minimizarea consecintelor sociale negative ale schimbarii structurale, la o abordare ce are in vedere modernizarea sistemului social european si investitia in capitalul uman - altfel spus, se trece de la o abordare cantitativa (minimizarea consecintelor) la una calitativa (investitia in oameni). De asemenea, o caracteristica importanta a politicii sociale este delegarea responsabilitatilor de atingere a obiectivelor comunitare catre Statele Membre.
Desi preocuparea pentru aspectele sociale la nivel comunitar este prezenta inca de la inceputurile acesteia, iar instrumente de politica sociala au fost infiintate timpuriu (crearea Fondului Social European in 1958), din punct de vedere programatic politica sociala debuteaza odata cu adoptarea, in 1989, a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (cunoscuta si drept Carta Sociala).
Carta Sociala reflecta preocuparea pentru dimensiunea sociala a politicilor comunitare in contextul constructiei pietei unice europene si a fost elaborata in urma unui proces de consultare a partilor interesate (reprezentanti ai angajatorilor, lucratorilor, liber profesionistilor, fermierilor, etc.). Desi in faza de proiect se prefigura o solutie la nivel comunitar, documentul final accentueaza rolul si responsabilitatile statelor membre in directia aplicarii si respectarii drepturilor sociale fundamentale: libera circulatie a muncitorilor, angajarea si salarizarea, imbunatatirea conditiilor de munca si de viata, protectia sociala, libertatea de asociere si negocierea colectiva, formarea profesionala, tratamentul egal al barbatilor si femeilor, protectia sanatatii si siguranta la locul de munca, protectia copiilor, adolescentilor, persoanelor in varsta si a persoanelor cu handicap, precum si informarea, participarea si consultarea lucratorilor in probleme ce ii afecteaza direct. Carta a fost semnata in decembrie 1989 de catre 11 state membre, singura exceptie fiind Marea Britanie - care a semnat in 1998.
Pasul urmator in programarea politicii sociale este reprezentat de Cartea Verde (Green Paper) - documentul care a lansat procesul de dezbatere asupra viitorului politicilor sociale la nivel comunitar (1993), in vederea elaborarii Cartii Albe (White Paper) in 1994. Liniile de discutie identificate prin Cartea Verde privesc:
o? prioritatile comune tuturor statelor membre in domeniile pietei muncii, formarii profesionale
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
