Politici Antiinflationiste

Inflatia poate fi definita ca o tendinta perseverenta de crestere a nivelului general al preturilor. Este un fenomen care, intr-un fel sau altul, ne afecteaza pe toti. Se poate sustine ca o inflatie moderata poate avea unele efecte benefice asupra economiei; de exemplu, ea poate fi compatibila cu nivelul scazul al somajului si, daca preturile au o tendinta inflrxibil dscrescatoare, poate determina functionarea mai eficienta a mecanismului acestora. Totusi inflatia are afecte daunatoare asupra economiei si determina o teama accentuata de hiperinflatie-adica o inflatie extrem de accentuata ce conduce la prabusirea sistemului monetar national.

Nivelul general al preturilor poate fi estimat in diferite moduri. De-a lungul deceniilor postbelice, sa pus problema ca instrumentul principal de masurare a inflatiei sa fie indicile preurilor de consum(IPC).

IPC exprima modificarea medie ponderata a cheltuelilor pe care o familie de talie mijlocie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta, in concordanta cu nivelul si stuctura nevoii sociale istorice determinate.

Masurarea inflatiei este posibila sub 2 forme : in expresie absoluta si relativa.

Marimea absoluta a inflatiei poate fi determinata ca diferenta dintre cererea nominala solvabila si oferta reala de marfuri si servicii.Aceasta diferenta este in esenta dezechilibrul inflationist absolut si exprima excedentul de masa monetara in raport cu oferta reala corespunzatoare.

Raportul procentual dintre cele 2 marimi reprezinta o marime relativa a inflatiei. Ea se exprima cu ajutorul indicilor statisitci cu baza fixa si in lant..Diferenta dintre cererea nominala de marfuri si oferta acestora si valoarea raportului procentual dintre cele doua marimi absolute arata evolutia ascendenta , liniara sau descendenta a inflatiei.

Cauzele inflatiei

Bibliografia consacrata inflatiei este deosebit de bogata in opinii despre cauzele ei. Cele mai cunoscute sunt :

• emiterea in exces de semne banesti

• existenta unei puteri de cumparare in execes, care va genera si intretinerea cresterii preturilor

• o oferta insuficienta prin prisma productiei de marfuri corporale si necorporale

• existenta unui decalaj intre ritmurile de crestere a salariilor si a prod muncii

• acordarea in mod excesiv de credite

Efectele inflatiei

Inflatia poate fi anticipata sau neanticipata. Daca ea este anticipata, atunci toate unitatile si agentii economici o prevad si pot obtine o compensatie integrala a acesteia. Intr-un astfel de caz, inflatia nu va avea urmari importante asupra distributiei venitului si averii in economie. Inflatia poate fi totusi si neanticipata din urmatoarele trei motive:

• Daca economia in ansamblu esueaza in prezicerea corecta a inflatiei, astfel incat rata reala a inflatiei depaseste rata expectata;

• Daca anumite unitati economice sau agenti conomici nu reusesc sa anticipeze corect inflatia, incat solicitari mai mici ale salariilor nominale decat cresterile necesare pentru a mentine salariile reale;

• Daca o anumita unitate economica sau agenti economici, chiar daca au prevazut corect inflatia, nu pot obtine o compensare integrala a acestuia.

Cand inflatia este neanticipata, exista un effect de redistribuire: adica unii vor putea profita, in vreme ce altii vor fi dezavantajati.

II.a. Formele infaltiei dupa intensitatea acesteia.

• Inflstie taratoare, exprimata printr-un ritm mediu anual de crestere a preturilor de consum de pana la 3%;

• Inflatia moderata, daca preturile respective cresc in ritm de pana la 6%;

• Inflatia rapida, atunci cand respectivul ritm se apropie de 10%;

• Inflatia galopanta, cand cresterea preturilor de consum depaseste 15%.

• Hiperinflatia incepe in luna in care cresterea preturilor depaseste 50% si se termina in luna anterioara scaderii cresterii preturilor sub aceasta limita, peste care nu se trece cel putin un an. In mod cert, hiperinflatia exprima forma excesiva a inflatie.

“Urmarind aducerea inflatiei in limite normale, problemele antiinflationiste trebuie sa stabileasca si modalitatile trecerii de la stabilire economica monetara la cresterea aconomica autentica” (Milton Friedman)