Politică monetară în țările centrale și est europene

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.
1. MISIUNEA SI POZITIA OFICIALA A BANCII CENTRALE EUROPENE
1.1 Obiectivul BCE 
Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in 1999 cu scopul de a implementa si coordona politica monetara in interiorul Uniunii Economice si Monetare (UEM). In conformitate cu articolul 105 din Tratatul UE, obiectivul principal al BCE este mentinerea stabilitatii preturilor din zona euro. Asigurarea stabilitatii pretului este contributia cea mai importanta prin care politica monetara poate sa realizeze un mediu economic favorabil si un nivel inalt al ocuparii.In primul rand, decenii de experienta practica si numeroase studii economice sugereaza ca o politica monetara orientata spre mentinerea stabilitatii preturilor pe termen lung, va contribui pe deplin la imbunatatirea perspectivelor economice si la ridicarea nivelului de trai al cetatenilor.In al doilea rand, fundamentele teoretice ale politicii monetare, precum si experienta dobandita din trecut, dovedesc faptul ca politica monetara poate influenta, in ultima instanta, numai nivelul preturilor din economie. Astfel, mentinerea stabilitatii preturilor este singurul obiectiv realizabil pe care politica monetara il poate atinge pe termen mediu. Insa un angajament institutional fata de stabilitatea preturilor nu e suficient ca atare pentru a aduce mult dorita credibilitate unei banci centrale; acest obiectiv central ar trebui tradus intr-un simplu scop cantitativ. Astfel, Consiliul Director a definit stabilitatea preturilor ca si ,,cresterea anuala a Indicelui armonizat a preturilor de consum pentru zona euro sub 2%. Stabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu". IAPC este o medie ponderata a indicilor preturilor de consum, colectati intr-o maniera uniforma din statele zonei euro. De asemenea, Consiliul Director al BCE a clarificat definitia stabilitatii preturilor: pentru a atinge acest scop ,,e nevoie de a mentine rata inflatiei aproape de 2% pe termen mediu". Definitia se refera clar nu doar la inflatia mai mare de 2%, dar si la faptul ca deflatia (adica scaderea nivelului pretului) nu este in concordanta cu stabilitatea preturilor. Indicele armonizat a preturilor de consum este apropiat de obiectivul BCE, fiind in 2004 de 2,1%, iar in 2005 2,2%.
Astfel asigurarea stabilitatii pretului este contributia cea mai importanta prin care politica monetara poate sa realizeze un mediu economic favorabil si un nivel inalt al ocuparii fortei de munca.
1.2 Instrumentele BCE 
Punerea in aplicare a politicii monetare unice se face intr-o maniera descentralizata, in sensul ca deciziile sunt luate de BCE, dar majoritatea operatiunilor sunt efectuate de bancile centrale nationale.Se considera ca BCE dispune de toate instrumentele si puterile necesare pentru a aplica o politica monetara eficace. Instrumentele utilizate de Eurosistem( sistem bancar central al zonei euro, Eurosistemul este formatdin: BCE si bancile centrale nationale (BCN) ale celor 16 state membre ale UE, a caror moneda comuna este euro) pentru implementarea politicii monetare unice se impart in operatiuni de open market, facilitati permanente si rezerve minime obligatorii.
a) Operatiuni de piata monetara
Operatiunile de piata monetara reprezinta instrumentul cel mai important. Acestea contribuie la
-  controlarea ratelor dobanzilor,
-  gestionarea situatiei lichiditatilor pe piata monetara si
-  la indicarea orizontului de politica monetara.
Operatiunile de piata monetara pot fi clasificate in urmatoarele patru categorii:
-  operatiuni principale de refinantare, care sunt tranzactii reversibile, periodice, in vederea furnizarii de lichiditati, efectuate cu o frecventa saptamanala si avand in mod obisnuit o scadenta de o saptamana;
-  operatiuni de refinantare pe termen mai lung, care sunt tranzactii reversibile in vederea furnizarii de lichiditati, efectuate cu o frecventa lunara si avand in mod obisnuit o scadenta de trei luni;
-  operatiuni de reglaj fin, care sunt executate ad-hoc, in scopul de a gestiona situatia lichiditatilor pe piata si de a controla ratele dobanzilor, in special pentru a atenua efectele asupra ratelor dobanzilor determinate de fluctuatii neasteptate ale lichiditatilor de pe piata;
-  operatiuni structurale, realizate prin emiterea de certificate de creanta si prin apelul la tranzactiile reversibile si tranzactiile definitive.
b) Facilitati permanente
De asemenea, Eurosistemul ofera facilitati permanente, avand ca scop furnizarea si absorbtia de lichiditate overnight si stabilirea limitelor pentru ratele dobanzilor overnight 
de pe piata monetara.Sunt disponibile doua facilitati permanente:
-  facilitatea de creditare marginala, care permite contrapartidelor (institutii financiare precum bancile) sa obtina lichiditate overnight de la bancile centrale nationale in schimbul unor active eligibile si
-  facilitatea de depozit, care poate fi utilizata de contrapartide pentru a plasa depozite overnight la bancile centrale nationale.

Fisiere in arhiva (1):

 Politica monetara in tarile centrale si est europene.docx