Politică fiscală între impozitul progresiv și cotă unică

Pentru majoritatea cetatenilor unei tari intr-adevar puterea de a taxa e puterea guvernului de a forta oamenii de a renunta la o parte din averile sau veniturile lor. [1] Astfel aceasta cuprinde puterea de a impune atat indivizilor cat si institutilor taxe care pot fi suportate printr-un transfer catre guvern de resurse economice si drepturi financiare. Pentru a fi sigur de primirea acestor bani guvernul foloseste taxele pe venit care, spune el, se duc in finantarea bunurilor publice pe care cetatenii platitori de taxe le doresc. Puterea de a taxa nu implica neaparat cheltuirea. Vazuta din acest punct de vedere ea poate fi puterea de a lua de la altii. Daca trebuie facuta o distinctie intre apropriere si taxare atunci alternativa taxarii cuprinde anumite cerinte aditionale care nu se regasesc si in cea a aproprierii. De exemplu, puterea de a taxa este constransa de niste reguli general-valabile pe care toti oamenii in situatii asemanatoare (ex.: toti indivizii cu aceeasi avere neta) trebuie sa le respecte. Astfel, daca alternativa aproprierii directe ar rezista scrutinului electoral, cea a taxarii nu ar face-o pentru ca, constrangerile fiscale impun constrangeri electorale. In toate cazurile, fiscalitatea are menirea de a limita puterea de a taxa a guvernului.

[2] Impozitul pe venit este una dintre metodele de a taxa indivizii si este un impozit anual, perceput de catre stat asupra veniturilor persoanelor fizice si juridice In cazul persoanelor fizice impozitul pe venit se diferentiaza in functie de marimea venitului si de starea sociala a contribuabililor. Impozitul pe venit, indeosebi impozitul pe profitul societatilor comerciale , este folosit pentru stimularea investitiilor intreprinderilor, a cercetarii stiintifice, progresului tehnic s.a.m.d Astfel inegalitatea indivizilor in ce priveste avutia si venitul este o caracteristica esentiala a economiei de piata. Totusi oare este mai bine un impozit progresiv sau adoptarea cotei unice este o solutie mult mai buna? Exista cazuri si cazuri. [3] De exemplu, Guvernul Marii Britanii a legiferat impozite pe veniturile personale rezultatea din munca (venit "castigat prin munca") de pana la 83% si impozite pe veniturile rezultate din investitii ( "venituri care nu au fost castigate prin munca") de pana la 98%. In aceste cazuri nu ar mai trebui sa fie o surpriza faptul ca au fost descurajate munca si investitiile odata cu produtia si ocuparea fortei de munca. In momentul in care patronii sunt hartuiti atunci si gradul de ocupare a fortei de munca se reduce, iar cea mai sigura cale de a mentine scazut nivelul salariilor o reprezinta eliminarea tuturor stimulentelor de a investi in masini si echipamente noi