Politică fiscală în Uniunea Europeană - prezent și perspective

Cuprins referat Cum descarc?

Capitolul 1. Notiunea de politica fiscala 3
1.1 Clasificarea politicii fiscale 3
1.2 Obiectivele aplicarii politicii fiscale .. 4
1.3 Institutii europene cu atributii de politica fiscala 6
1.4 Dificultati intampinate in procesul de aplicare a politicii fiscale ... 7
Capitolul 2. Armonizarea fiscala .. .. 8
2.1 Armonizarea impozitelor indirecte .. 8
2.2 Armonizarea impozitelor directe 9
Capitolul 3. Perspective privind politica fiscala in UE . 10
Concluzie ... 11 
Bibliografie 12

Extras din referat Cum descarc?

Capitolul 1. Notiunea de politica fiscala
Politica fiscala, este o componenta extrem de importanta a activitatii statului ca distribuitor in economie. Ca instrument de guvernare, politica fiscala are mai multe obiective. Primul obiectiv este stabilizarea nivelului cererii agregate si, in consecinta, a produsului intern brut. Apoi, statul trebuie sa mentina echilibrul macroeconomic, care poate avea succes numai daca toate resursele din economie sunt utilizate in mod eficient. Drept urmare, impreuna cu uniformizarea parametrilor bugetului de stat, nivelul general al preturilor este, de asemenea, stabilizat . Atat cererea agregata, cat si oferta agregata intra sub influenta politicii fiscale . 
Potrivit dictionarului de relatii economice, fiscalitatea reprezinta "un sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si taxelor, reglementat prin norme juridice." 
Politica fiscala a Uniunii Europene nu poate fi interpretata ca o politica fiscala a unui stat obisnuit, deoarece daca privim Uniunea Europeana ca o Confederatie, scopul politicii fiscale este de a obtine compatibilitatea impozitelor statelor membre pentru a asigura o functionare mai buna a pietei comune. In UE, aceasta include doua elemente, si anume impozitarea directa si impozitarea indirecta. Impozitarea directa priveste doar statetele membre, UE stabilind norme armonizate in legatura cu impozitarea companiilor si persoanelor fizice, iar statele aderente iau masuri comune necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale. Impozitarea indirecta influenteaza libera circulatie a marfurilor si libera prestare a serviciilor pe piata unica. 
1.1 Clasificarea politicii fiscale
Instrumentele de politica fiscala sunt utilizate in moduri diferite, in functie de faza ciclului in care se afla economia. Exista doua tipuri de politica fiscala: 
-  Stimulatoare Stimularea politicii fiscale se aplica intr-o recesiune, are drept scop reducerea decalajului de productie recesiv si reducerea somajului si vizeaza cresterea cererii agregate (cheltuieli agregate). Instrumentele sale sunt: a) o crestere a achizitiilor guvernamentale; b) reduceri de impozite; c) o crestere a transferurilor.
-  Restrictiva Politica fiscala restrictiva (de restrictionare) este pusa in aplicare in perioadele de boom si inflatie (cand economia se supraincalzeste). Acesta are ca scop reducerea decalajului inflationist in productie si reducerea inflatiei si vizeaza reducerea cererii agregate (cheltuieli agregate). Instrumentele sale sunt: a) reducerea achizitiilor publice; b) majorarea impozitelor; c) reducerea transferurilor. Aceasta duce la un surplus de buget de stat.
1.2 Obiectivele aplicarii politicii fiscale
Obiectivele esentiale urmarite de politica fiscala sunt: 
-  Ocuparea completa a fortei de munca
-  Stabilitatea preturilor
-  Accelerarea ratei de dezvoltare economica
-  Alocarea optima a resurselor
-  Distribuirea echitabila a veniturilor si a averilor
-  Stabilitatea economica
1) Primul si cel mai important obiectiv al politicii fiscale este obtinerea si mentinerea ocuparii depline a fortei de munca intr-o economie. Chiar daca nu se realizeaza ocuparea integrala a fortei de munca, ideea principala este evitarea somajului si atingerea unei stari de angajare aproape completa. Prin urmare, pentru a reduce somajul si subocuparea fortei de munca, statul ar trebui sa cheltuiasca suficient pentru cheltuielile generale sociale si economice. Aceste cheltuieli ar contribui la crearea mai multor oportunitati de angajare si la cresterea eficientei productive a economiei.
In acest fel, cheltuielile publice si investitiile din sectorul public au un rol special de jucat intr-un stat modern. O investitie planificata in mod corespunzator nu numai ca va extinde veniturile, productia si ocuparea fortei de munca, dar va spori si cererea efectiva prin procesul de multiplicare, iar economia va merge automat spre ocuparea integrala a fortei de munca. Pe langa investitiile publice, investitiile private pot fi incurajate si prin concedii fiscale, concesiuni, imprumuturi ieftine, subventii etc.
In zonele rurale se pot face incercari de incurajare a industriilor interne, oferindu-le instruire, finantare ieftina, echipamente si facilitati de marketing. Cheltuielile pentru toate aceste masuri vor contribui la reducerea somajului si a subocuparii fortei de munca.
2) Exista un acord general potrivit caruia cresterea economica si stabilitatea sunt obiective comune pentru tarile subdezvoltate. De exemplu, intr-o tara in curs de dezvoltare, instabilitatea economica se manifesta sub forma inflatiei. Ragnar Nurkse crede ca "presiunile inflationiste sunt inerente in procesul de investitii, dar modul de a le stopa nu este de a opri investitiile". Prin urmare, in economiile in curs de dezvoltare, inflatia este un fenomen permanent in care exista o tendinta de crestere a preturilor datorita tendintei de extindere a cheltuielilor publice. Ca urmare a cresterii veniturilor, cererea agregata depaseste oferta agregata. Bunurile de Capital si bunurile de consum nu reusesc sa tina pasul cu cresterea veniturilor. Deci, politica fiscala ar trebui sa incerce sa elimine blocajele si inflexibilitatea structurala care cauzeaza dezechilibre in diferite sectoare ale economiei.
3) Politica fiscala de asemenea ar trebui sa urmareasca atingerea unei rate accelerate de crestere economica. Dar o rata ridicata de crestere economica nu poate fi obtinuta si mentinuta fara stabilitate in economie. Prin urmare, masuri fiscale, cum ar fi impozitarea, imprumuturile publice si finantarea deficitului ar trebui sa fie utilizate in mod corespunzator, astfel incat productia, consumul si distributia sa nu afecteze negativ. Ar trebui sa promoveze economia in ansamblu, care, la randul sau, ajuta la cresterea venitului national si a venitului pe cap de locuitor. 
4) Masurile fiscale, cum ar fi programele de impozitare si de cheltuieli publice, pot afecta in mare masura alocarea resurselor in diferite ocupatii si sectoare. Pentru a orienta economia, guvernul poate impulsiona cresterea infrastructurii sociale prin masuri fiscale. Cheltuielile publice, subventiile si stimulentele pot influenta favorabil alocarea resurselor in canalele dorite.

Fisiere in arhiva (1):

 Politica fiscala in Uniunea Europeana - prezent si perspective.docx

Bibliografie

-  Marin G., Puiu A., Dictionar de relatii economice internationale, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1993
-  https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Armonizarea%20versus%20competitie%20fiscala%20in%20UE.pdf 
-  https://eur-lex.europa.eu/ 
-  https://www.ecb.europa.eu/ 
-  https://www.europarl.europa.eu/