In operele marilor economisti romani ai secolului al XIX-ului este analizata complexa problematica a situatiei comertului si a politicii comerciale.
Identificarea politicii comerciale externe optimale - adica pe deplin adecvate infaptuirii dezideratului general exprimat al dezvoltarii de ansamblu a economiei romanesti - si propasirea comertului interior au constituit, in cea de a doua jumatate a secolului al XlX-lea, preocupari de seama in materie comerciala ale unor economisti romani de prestigiu, precum: Petru S. Aurelian, Alexandru D. Xenopol, Dionisie P. Martian si Mihail Kogalniceanu - dintre reprezentantii protectionismului si Ion Ghica, Nicolae Sutu si Enric Winterhalder - dintre exponentii liberului schimb
Constatand ca ,,liberul schimb este o teorie pe care o promoveaza mai cu seama acele natiuni care au ajuns a fi in capul industriei, care nu mai au concurenti in aceasta materie, si, prin urmare, au nevoie de a-si deschide noi targuri, noi debuseuri pentru produsele fabricilor si manufacturilor lor", iar ,,noi suntem departe de acest stadiu" , economistii promotori ai protectionismului considerau ca ,,afirmatia repetata acum la noi din toate partile, potrivit careia libertatea absoluta a comertului este singurul mijloc de a aduce propasirea in toate, este neadevarata si, deci, periculoasa pentru dezvoltarea si existenta noastra"
Sesizand ca doctrina liberului schimb este promovata de Anglia si Franta - superputerile economice ale lumii- si ca nici chiar S.U.A. - tara care inregistra o permanenta si impetuoasa crestere economica - nu si-a permis inca sa o aplice, ei opinau ca ,,acel guvern roman care zice: <<comertul este liber in aceasta tara>>, nu va putea face acest serviciu umanitatii, fara a-si uita serviciul ce este dator nationalitatii, inlesnindu-i mijloacele de a-si castiga capitalul inteligentei, fara de care nu numai ca nu va putea concura in nimic la miscarea economica internationala, dar generoasa deviza va deveni o calamitate pentru natiune"
De aceea regimul protector aplicat cu intelepciune este unicul mijloc prin care se poate face educatia industriala a natiunii.
In functie de interesele servite si de metodologia adoptata de catre diferiti ganditori, precum si in stransa conexiune cu raportul de forte existent pe plan socio-politic, putem delimita, in cel mai sintetic mod, doua orientari doctrinare fundamentale si antagoniste: liberalismul si protectionismul.
Liberalismul este un sistem teoretic si doctrinar care are la baza, potrivit lui Ivanciu Nicolae-Valeanu, urmatoarele idei: ,,homo economicus este actorul principal al vietii
1. Crisan, Radu Mihai - "Economistul Mihai Eminescu", 2003, Editura Cartea Universitara, Bucuresti
2. Ion Ghica - Scrieri economice
3. Mihail Kogalniceanu - Conventiunea comerciala din 1875 cu Austro-Ungaria, I, Liberul schimb si protectionismul
4. Dionisie P. Martian - Mesajul Princiar, Anale economice, nr. 1, 1860
5. Petru S. Aurelian - Necesitatea intemeierii industriei romane, Economie rurala, anul I, nr. 11 din 10 august 1876
6. Nicolae Sutu - Despre industria manufacturiera
7. Tanasescu, Emilia - "Curs de doctrine economice(epoca moderna si contemporana), 2002, Editura Fundatiei Universitare "Dunarea de Jos", Galati
8. Ivanciu Nicolae Valeanu - Tratat de doctrine economic
9. Enric Winterhalder - Agricultura, industria si comertul
10. Enric Winterhalder - Reformele trebuincioase comertului si industriei
11. Alexandru D. Xenopol - Convorbiri literare
12. Alexandru D. Xenopol - Studii economice
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
