Politica Agricolă Comună - azi

Politica Agricola Comuna a fost dezvoltata cu scopul de a oferi Europei siguranta în privinta stocurilor alimentare. Principiile fundamentale ale Politicii Agricole Comune au ramas neschimbate de-a lungul deceniilor: garantarea preturilor pentru produsele agricole, uneori situate chiar deasupra nivelului pretului mondial si ajutoare financiare bazate pe cantitatea produsa, acordând o importanta minora excesului de productie.

Politica Agricola Comuna a fost cea mai bine integrata dintre toate politicile Uniunii Europene. În anii 1970, aproape 70% din bugetul Uniunii a mers in sectorul agricol. Dupa o serie de reforme, cheltuielile în domeniul agriculturii au scazut la 35% pentru perioada 2007-2013. În cadrul aceleasi perioade, mai multe fonduri (9.7%) au fost alocate pentru dezvoltarea rurala si extinderea responsabilitatilor Uniunii Europene.

Extinderea Uniunii de la 15 la 27 de State Membre a determinat o sporire a provocarilor în domeniul Politicii Agricole Comune, numarul fermierilor crescând la peste 70%.

Organizatiile reprezentând fermierii au fost multumite cu stabilirea unui obiectiv de minim 10% pentru utilizarea produselor bio pentru transport pana in 2020. Uniunea Europeana a creat astfel posibilitatea pentru sectorul agricol de a juca un rol major in lupta împotriva schimbarii climei.

Liderii Uniunii au decis sa efectueze o analiza a Politicii Agricole Comune în 2008. Anul 2009 va fi marcat de o revizuire generala a bugetului Uniunii, foarte probabil ca aceasta sa aiba implicatii pentru viitorul Politicii Agricole Comune dupa 2013.

Schimbarile climaterice din ultimii ani, care au influentat productiile agricole ale multor tari membre ale Uniunii Europene si nu numai, cresterea accentuata a solicitarii de produse din cauza schimbarii obiceiurilor alimentare ale chinezilor au determinat Comisia Europeana (CE) sa îsi revizuiasca pozitia în ceea ce priveste Politica Agricola Comuna (PAC). Astfel, comisarul european pentru agricultura, Mariann Fischer-Boel, a propus la ultima sedinta a Colegiul Comisarilor o serie de propuneri de reforma a PAC, care vizeaza între altele: suprimarea progresiva a cotelor de lapte, începând cu 2015, pâna la disparitia acestora, suprimarea preturilor garantate la cereale, prin reducerea subventiilor celor mai mari.

Masura privind introducerea cotelor de lapte fusese instituita în anul 1986, pentru a combate supraproductia. Ei au trecut la cresterea de vaci pentru carne, pentru a nu fi nevoiti sa arunce laptele nepreluat de stat, la depasirea cotei impuse de la Bruxelles. Mariann Fischer-Boel mai propune abolirea masurii de pastrare obligatorie de terenuri necultivate în UE, masura instituita tot pentru a limita supraproductia, precum si reducerea ajutoarelor individuale mai consistente, date marilor exploatari agricole, când acestea depasesc, de exemplu, 100.000 de euro pe an. Masura poate nemultumi Marea Britanie si Germania, unde se concentreaza marile ferme.

Cât priveste România, producatorii sunt direct interesati în acest moment de aceasta modificare a politicii europene, pentru ca lipsa de ajutoare de stat în sector si limitarea productiei îi dezavantajeaza fata de marile firme occidentale din domeniu, care au intrat pe piata româneasca dupa 1 ianuarie 2007.

Fischer-Boel doreste revizuirea modului de calcul al ajutoarelor forfetare - plati unice, în jargonul european, efectuate prin înlaturarea dependentei de cantitatile produse. Bruxelles-ul nu vrea sa mai raporteze aceste ajutoare la plati anterioare, ci la criterii mai uniforme, precum suprafata cultivata. La acest punct, cea care va fi afectata mai mult decât alte tari va fi Franta, situatie care risca sa declanseze noi dispute între Paris si Bruxelles pe tema reformei PAC.

Disputa va fi cu atât mai interesanta, cu cât actualul ministru al agriculturii în Franta este Michel Barnier, fost comisar european. Ramâne de vazut ce pozitie va adopta acesta, revenit de cealalta parte a baricadei în executivul de la Paris. În urmatoarele sase luni, propunerile lui Mariann Fischer-Boel vor fi supuse consultarii statelor membre, ulterior ele urmând sa intre în procedura de dezbatere si adoptare, pâna la sfârsitul lui 2008.