Plăți electonice

Apariţia banilor electronici în anii ’90, plăţile prin carduri, transferurile de fonduri transfrontaliere şi comerţul electronic au impus o reglementare din punct de vedere juridic a emiterii şi mişcării banilor pe cale electronică.

Începând cu anul 1987 Parlamentul şi Consiliul Europei emit o serie de Directive şi Recomandări în domeniu, iar în anul 2000 în România apar primele ordonanţe şi legi referitoare direct şi indirect la plăţile electronice. O Recomandare (87/598/EEC) din 1987 se referă la un cod de conduită în plăţile electronice, iar Recomandarea din 1988 (88/590/EEC) se referă la sistemele de plată în general, incluzând şi pe cele electronice.

Recomandarea Comisiei (87/598/EEC) din 1987 în ceea ce priveşte codul pe care parţile care participă la o tranzacţie ce implică plata electronică trebuie să-l respecte, a fost schiţat de către Comisia Europeană şi promovează securitate pentru client şi securitate şi eficienţă sporită pentru comercianţi şi emitenţi. Contractul dintre emitenţi (băncile) şi comercianţi sau consumatori va fi scris în întregime în limba oficială a statului membru în care este încheiat.

Respectarea informaţiilor confindenţiale oferite de consumatori şi accesul la un sistem echitabil pentru comercianţi indiferent de mărimea lor este absolut necesară.

I. Recomandări şi informaţii generale privind plata electronică şi apariţia legislaţiilor

1. Recomandări

O Recomandare (97/489/EC) din 1997 se referă la tranzacţiile desfăşurate prin instrumente de plată electronice, cu referire specială la carduri, şi reglementează responsabilităţile între emitenţii şi deţinătorii de carduri, şi cele între utilizator, comerciant, şi furnizorul de servicii de plată.

Recomandarea Comisie din anul 1997 se aplică în integral la toate tranzacţiile ce implică instrumente care permit accesul de la distanţă la contul titularului ca şi:

- transferurile de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de instituţii financiare, efectuate prin intermediul unui instrument de plată electronică;

- retragerile de numerar prin intermediul unui instrument de plată electronică şi încărcarea (şi descărcarea) unui instrument de bani electronici, de la dispozitive, cum ar fi dispozitive distribuitoare de bani şi de maşini automate de povestitor şi la sediile emitentului sau ale unei instituţii care se află sub contract pentru a accepta instrumentul de plată.

Această recomandare se aplică, în parte pentru instrumentele electronice de bani. Cu toate acestea, în cazul în care instrumental de bani electronici este folosit pentru a încărca (şi descărca) sume prin intermediul accesului de la distanţă la titularul de cont, este aplicabil în întregime.

Această recomandare nu se aplică la:

- plăţile prin cec;

- garanţia în funcţie de anumite carduri cu privire la plăţile prin cec.

La semnarea contractului sau, în orice caz, în timp util, înainte de livrarea unui instrument de plată electronică, în care emitentul trebuie să comunice titularului termenii şi condiţiile contractului care reglementează această problemă şi de utilizare a acestui instrument şi ar trebui să indice care legea se aplică contractului.

Aceste condiţii trebuie să fie clare, uşor de înţeles şi disponibile în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care a instrument de plată electronică este oferit.

Informaţiile minime pe care ar trebuie să le includă sunt urmatoarele:

- descriere a instrumentului de plată electronică, inclusiv, dacă este cazul, cerinţele tehnice, precum şi orice limitele financiare, care sunt aplicate;

- descriere a titularului şi a emitentului respectiv obligaţiile şi responsabilitati.

- dacă este cazul, perioada normală în care titularul de cont va fi creditat sau debitat;

- tipurile de orice taxe care trebuie plătite de către titular;

- perioada de timp în care o anumită tranzacţie poate fi contestată de către titular şi o indicaţie privind căile de atac şi procedurile de reclamaţii.

- În cazul în care instrument de plată electronică este utilizabil pentru tranzacţiile în străinătate, următoarele informaţii trebuie să fi, de asemenea, comunicate catre titular:

- indicaţie a valorii taxelor şi a tarifelor percepute pentru tranzacţiile în valută, inclusiv, dacă este cazul ratelor de referinţă a cursului de schimb utilizat.

Emitentul trebuie să furnizeze titularului cu informaţiile referitoare la tranzacţiile efectuate prin intermediul unui instrument de plată electronică. Aceste informaţii ar trebui să includă:

- referinţă care să permită titularului pentru a identifica tranzacţia;

- suma debitată la titularul de tranzacţie;

- valoarea tuturor taxelor şi tarifelor aplicate pentru anumite tipuri de tranzacţii.

Titularul trebuie să fie în măsură să verifice în ultimele cinci tranzacţiilor executate cu instrumentul şi restante valoare stocate pe el.

Titularul ar trebui sa fie supus anumite unor obligaţii, şi anume:

- să folosească instrumental de plată electronică, în conformitate cu condiţiile care reglementează eliberarea şi utilizarea unui instrument de plată şi, în special, să ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra în siguranţă instrumentul;

- să informeze emitentul, fără întârziere, după ce a deveni conştienţ de pierderea sau furtul instrumentului de plată electronică, a înregistrării in cont a oricarei tranzacţii neautorizate, precum şi orice eroare sau alte nereguli în menţinerea respectivului cont de către emitent;

- să se abţină de la înregistrarea său personal numărul de identificare sau un alt cod în orice formă uşor de recunoscut.