Piața unică comunitară

Piata unica si libera concurenta

Politicii comunitare privind concurenta i s-au stabilit din start doua obiective distincte si complementare. Primul obiectiv este acela al asigurarii conditiilor unui sistem în care concurenta reprezinta cel mai bun instrument de reglementare a economiei. Al doilea obiectiv este acela de a contribui la realizarea unei Piete comune, respectiv a unei Piete interne. 1

Includerea politicii de concurenta în procesul de realizare a Pietei interne a marit importanta acestei politici.

Al XVII-lea raport asupra politicii de concurenta pe anul 1987 arata ca rolul politicii de concurenta creste în masura în care se accelereaza desavârsirea Pietei interne. Se arata ca publicul a devenit tot mai constient de faptul ca absenta unei concurente efective determina o crestere substantiala a preturilor, iar subventiile de stat nejustificate sunt mereu suportate de contribuabili. Preturile ridicate si eficienta scazuta datorata cartelurilor si acordurilor privind preturile, abuzurilor comise de firmele cu pozitie dominanta, precum si altor practici restrictive sunt suportate de consumatori. O concurenta dinamica va determina mobilizarea resurselor latente ale Comunitatii, valorificarea rezervelor, înfiintarea de noi locuri de munca durabile, precum si ameliorarea competitivitatii firmelor din cadrul Comunitatii, atât pe piata interna, cât si pe pietele externe. 2

În aceeasi ordine de idei, cel de al XX-lea raport pe anul 1991 a aratat ca rolul traditional al politicii de concurenta prezinta o importanta sporita în cadrul desavârsirii Pietei interne. Accentuarea concurentei poate fi compromisa în diferite feluri, facând necesara o supraveghere vigilenta din partea Comisiei. Nu trebuie sa le fie permisa statelor membre compensarea prin ajutoare de stat sau drepturi exclusive acordate monopolurilor legale, formele de protectionism suprimate în procesul de integrare a pietelor. Întreprinderilor nu trebuie sa le fie permisa contracararea acestui proces de integrare prin repartizarea pietelor, împiedicarea exporturilor si importurilor, abuzurile de pozitiile dominante locale, împiedicând aparitia unor noi situatii de concurenta sau instaurând noi pozitii dominante prin concentrari stânjenind concurenta. Comisia îsi va axa vigilenta spre sectoarele în care functionarea concurentei nu este înca deplin satisfacatoare. 3

Rapoartele anuale ale Comisiei cu privire la politica în domeniul concurentei evidentiaza atât rolul acestei politici, cât si progresele anuale ale anumitor sectoare economice din ce în ce mai sensibile ori integrarea unor noi obiective în interpretarea regulilor de concurenta.

În acest context, se pot identifica mai multe faze ale procesului de dezvoltare a politicii comunitare de concurenta. 4

Prima faza (anii 1960-1970), este caracterizata, mai ales prin accentul pus pe sectorul distributiei, preocupare materializata în grija Comisiei de a face ca politica de concurenta sa contribuie la realizarea liberei circulatii a marfurilor. Aceasta prima faza a permis Comisiei elaborarea principiilor directoare ale politicii sale în acest sector, mai ales relativ la distributia exclusiva, cumpararea exclusiva sau distributia selectiva.

A doua faza a determinat dezvoltarea cooperarii între întreprinderi (cercetare si dezvoltare în comun, specializare) si a acordurilor relative la tehnologie (licente de brevet, know-how).

În cadrul urmatoarei faze (ultimii ani ai deceniului 1980-1990), politica de concurenta si-a consolidat influenta în domeniul serviciilor (banci, asigurari, transporturi) si mijloacelor sale de actiune fata de concentrari. În acelasi timp, un loc din ce în ce mai important în politica de concurenta a revenit întreprinderilor publice.

Comisia a evidentiat necesitatea includerii politicii de concurenta într-o viziune globala a actiunii Comunitatii. O politica de concurenta activa are menirea de a îndeplini un rol central într-o strategie de ansamblu, urmarind o evolutie dinamica a economiei, prosperitatea si cresterea locurilor de munca. 5

Politica de concurenta nu poate fi considerata ca având un caracter izolat, fiind în strânsa legatura cu ansamblul celorlalte politici comunitare (protectia si interesele consumatorilor, progresul tehnic, protectia mediului, politica industriala, politica regionala, promovarea întreprinderilor mici sau mijlocii, întarirea coeziunii economice si sociale).

Concomitent, politica de concurenta trebuie sa ia în considerare alte doua elemente importante, adica încetinirea cresterii economice si aplicarea efectiva a principiului subsidiaritatii (conform caruia problemele trebuie sa fie analizate la un nivel care sa asigure rezolvarea lor optima). Aceasta duce la o aplicare descentralizata a dreptului concurentei, permitând institutiilor statelor membre rezolvarea cazurilor prezentând efecte esential nationale, lasând Comisia sa-si axeze resursele asupra aspectelor pe care numai ea singura le poate reglementa.

Potrivit Tratatului de la Maastricht, desavârsirea Pietei interne acorda o importanta mai mare rolului politicii de concurenta, impunând Comisiei noi prioritati în domeniul aplicarii principiului subsidiaritatii, eficacitatii administrative, securitatii juridice, transparentei si considerarii corespunzatoare a contextului economic. O politica de concurenta eficace este si o conditie a politicii industriale comunitare.

Comunitatea a stabilit unele axe prioritare ale politicii sale industriale, în special în materie structurala, de coeziune economica si sociala, de dezvoltare a întreprinderilor mici si mijlocii, de mediu, de cercetare si dezvoltare tehnologica, axe reprezentând tot atâtea obiective de interes comunitar de care Comisia trebuie sa tina seama în domeniul aplicarii regulilor de concurenta si cu care aceasta politica trebuie sa se armonizeze.

Comunitatea a respectat scadenta din 31 decembrie 1992 (stabilita de Actul Unic European pentru realizarea Pietei interne), în sensul ca majoritatea masurilor destinate sa stabileasca un spatiu fara frontiere interne în care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata" au fost adoptate si transpuse în legislatiile nationale. O astfel de actiune de eliminare a frontierelor fiscale, tehnice si fizice nu este îndeajuns pentru ca Piata unica sa devina o realitate, mai ales datorita faptului ca unele obstacole în calea schimburilor nu sunt numai de natura legislativa, ci si de natura privata. 6

Când întreprinderile dintr-un anumit sector se înteleg în scopul repartizarii pietelor, libera circulatie a marfurilor ramâne o fictiune. Situatia este similara si daca o întreprindere dispunând de o pozitie dominanta pe o piata poate abuza de aceasta pozitie în vederea împiedicarii patrunderii unei noi întreprinderi pe aceasta piata sau daca întreprinderi de dimensiuni comunitare sunt autorizate sa efectueze concentrari care sa le permita eliminarea oricarei concurente efective pe pietele luate în considerare. 7