Piața Resurselor Financiare

1. Piaţa financiară şi structura ei

Piaţa financiară reprezintă ansamblul relaţiilor dintre ofertanţii şi utilizatorii de fonduri băneşti, pe termen scurt, mediu şi lung. Ea asigură sistemul de legături complexe dintre persoanele fizice, juridice şi guvern, care au fonduri băneşti disponibile şi cei care au nevoie de aceste fonduri.

Totodată, piaţa financiară constituie cadrul în care se comercializează hârtiile de valoare (valorile mobiliare) sub forma:

- efectelor comerciale (cambiile),

- sub forma activelor financiare, adică a titlurilor de credit (obligaţiuni emise de întreprinderi sau guvern pe diferite termene) şi titlurilor de proprietate (acţiunile societăţilor),

- ori sub alte forme, cum ar fi, certificatele de trezorerie ş. a.

În literatura de specialitate noţiunea de activ este abordată din mai multe puncte de vedere:

a) În plan juridic, activul este definit ca totalitatea drepturilor cu conţinut economic, aflate în proprietatea unei persoane fizice sau juridice. Exemple de active patrimoniale pot fi: bunurile corporale şi necorporale.

b) Ca noţiune contabilă, activul reprezintă o parte a bilanţului ce demonstrează mărimea mijloacelor de care dispune o firmă pentru desfăşurarea activităţii sale. În componenţa activului intră:

1. bunuri corporale, aşa-numite tangibile, adică care pot fi transmise (pământ, clădiri utilaje etc.);

2. bunuri necorporale, aşa-numitele active intangibile (brevete, mărci de comerţ, vechimea firmei, imaginea firmei);

3. drepturi patrimoniale formate din titluri de valoare (cambii, obligaţiuni, acţiuni,bilete de ordin);

4. alte drepturi băneşti în numerar sau în cont.

c) În sens economic, activul desenează un bun care are valoare pentru deţinătorul său.

Activul în sens economic poate prezenta:

1. valoare de schimb (marfa);

2. valoare de investiţii sau valoare-capital, care fiind utilizată aduce un venit.

Exemple:

1. bunurile de echipament, numite şi bunuri de capital (maşini, utilaje, instalaţii), servesc la crearea producţiei şi permit prin, vânzarea lor, obţinerea de profit;

2. pământul pus în exploatare aduce rentă, iar locuinţele – chirii;

3. bonurile de tezaur produc dobânzi;

4. acţiunile dau dreptul la dividende.

În raport cu natura procesului de valorificare, activele pot fi:

1. reale – bunuri corporale (tangibile) şi necorporale (intangibile);

2. financiare, care sunt materializate în înscrisuri (hârtii sau înregistrări în cont), care consacră drepturile băneşti ale deţinătorului lor, precum şi drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobânzi, dividende).

Activele financiare reprezintă corespondentul monetar al activelor reale şi ele relevă caracterul dual al economiei de piaţă:

1. economia reală, care include procesele materiale de producere a bunurilor şi serviciilor pentru consumul individual sau pentru reluarea producţiei;

2. economia financiară (simbolică), adică procese de tip informaţional, reprezentate de mişcarea banilor şi a hârtiilor de valoare.

Activele financiare se clasifică:

1. active bancare – rezultate din operaţiunile specifice băncilor şi instituţiilor asimilate. Specificul pentru aceste active, care produc dobânzi, este că ele nu au caracter negociabil, dar prezintă un grad ridicat de siguranţă (risc redus);

2. active nebancare – rezultate din operaţiuni de investiţii (plasament) şi sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil. În această categorie se includ activele de capital şi activele monetare.

Activele de capital, rezultă din plasamente pe termen lung şi dau dreptul la obţinerea unor venituri viitoare (dobânzi, dividende). Ele sunt negociabile pe piaţa de capital. Activele monetare rezultă din plasamente pe termen scurt şi sunt negociabile pe piaţa monetară. Specificul lor – grad înalt de lichiditate, respectiv posibilitatea transformării operative şi pe o bază de continuitate în fonduri băneşti.

Principalele operaţiuni efectuate pe piaţa financiară sunt:

1. Constituirea depozitelor bancare (deschiderea conturilor) şi acordarea de credite, deci deschiderea de conturi pe termen scurt, mediu şi lung pentru clienţii societăţilor bancare.

Ansamblul relaţiilor de credit, pe diferite termene, care se derulează prin intermediul unor mijloace care nu au caracter negociabil, constituie piaţa bancară.

2. Comercializarea activelor comerciale şi financiare. Acestea reprezintă tranzacţii care facilitează finanţarea directă şi indirectă prin transferul titlurilor comerciale şi financiare negociabile şi constituie piaţa hârtiilor de valoare.