Piața Muncii în România Ante și Post Criză Financiară

ABSTRACT: The study of the labor market, it is finding out the actual context in which the national economy is situated at this moment. It is important for us, because we can find our real opportunities and chances to become actors in the market of supply and demand of work.

Keywords: piaţa muncii, şomaj, gradul de ocupare, cerere de muncă, ofertă de muncă

1. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND PIAŢA MUNCII

Piaţa muncii cuprinde activităţile de angajare şi de ofertă a forţei de muncă în vederea realizării unei activităţi, precum şi procesul de determinare a retribuţiei celui care urmează să o îndeplinească. În plus, termenul se referă şi la modul în care evoluează salariile ori la mobilitatea lucrătorilor între diferite ocupaţii şi între diferiţi angajatori. Trebuie totuşi menţionat că utilizarea termenului de "piaţă" nu presupune că munca se comportă la fel ca orice altă marfă; în teoria economică, piaţa muncii trebuie privită ca "locul" unde se întâlnesc cererea şi oferta de muncă.

Factorul muncă reprezintă elementul central în economia oricărei firme. De modul în care este gestionată această resursă depind nivelul rentabilităţii şi al eficienţei economiei naţionale, în ansamlul său, precum şi calitatea vieţii fiecărui individ. Desfăşurarea oricărui tip de activitate, fie că este economică, socială, sau de altă natură, generează nevoia de muncă într-o perioadă dată, care se poate manifesta sau nu în cadrul pieţei muncii. În ansamblul pieţelor, piaţa muncii reprezintă un interes deosebit, deoarece, mai devreme sau mai târziu, fiecare persoană se regăseşte pe această piaţă.

Definită ca un ansamblu de relaţii, piaţa muncii vizează urmatoarele aspecte:

• angajarea forţei de muncă

• utilizarea forţei de muncă

• protecţia socială a posesorilor factorului de producţie muncă

Din acest punct de vedere, piaţa muncii îndeplineşte urmatoarele funcţii principale:

- asigură echilibrul dintre cererea si oferta de muncă;

- asigură orientarea resurselor de muncă prin repartizarea acestora în plan teritorial, profesional şi sectorial;

- asigură formularea,adoptarea şi implementarea politicilor de protecţie socială.

Aceste trei fruncţii trebuie să fie realizate într-o strânsă interdependenţă, tinând cont de faptul că faţă de alte pieţe, piaţa muncii are o serie de caracteristici specifice sau trăsături specifice.

Pe piaţa muncii se întâlnesc şi se confruntă două categorii de agenti economici: vânzătorul sau ofertantul forţei de muncă, respectiv solicitantul de locuri de muncă şi cumpărătorul forţei de muncă, adică utilizatorul sau ofertantul de locuri de muncă.

Caracteristicile pieţei muncii:

Literatura economică prezintă principalele particularităţi ale pieţei muncii astfel:

a) piaţa muncii are un grad înalt de rigiditate şi de sensibilitate, condiţionând echilibrul economic şi social-politic. Rigiditatea şi sensibilitatea ei sunt determinate nu numai de particularităţile ofertei, ci şi de ponderea mare şi interdependenţa ridicată, sistemică a laturilor economice şi sociale.

Dreptul la muncă, la alegerea liberă a profesiei şi a locului de muncă reprezintă un drept fundamental al omului într-o societate democratică. Asigurarea locului de muncă, alegerea şi exercitarea liberă a profesiei constituie în egală măsură un act economic şi unul de justiţie socială, de echilibru social;

b) piaţa muncii se caracterizează prin complexitate, dar comparativ cu celălalte pieţe este mai organizată şi mai reglementată. Tranzacţiile ce se derulează pe această piaţa nu apar numai ca relaţii de vânzare-cumpărare, iar agenţii economici nu sunt numai vânzători şi cumparatori. Piaţa forţei de munca se prezintă ca un cadru organizat în care se interacţionează şi se confruntă mai mulţi subiecţi economici şi parteneri sociali: ofertanţii de muncă, persoanele purtătoare de forţa de munca, sindicatele şi alte organizaţii ale salariaţilor, oficii şi agenţii de plasare, patronatul, agenţii economici ca purtători ai cererii de muncă, statul ca legiuitor şi mediator în relaţiile de muncă. Acesta poate influenţa şi raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă prin politicile de investiţii, bugetară, fiscală, de credit etc.;

c) piaţa muncii prezintă un grad mai ridicat de imperfecţiune, din punctul de vedere al concurenţei în raport cu alte forme de piaţă pentru că, salariul, libera concurentă, productivitatea marginală acţionează într-un cadru reglementat, acceptat unanim de toţi subiecţii economici. În acelaşi timp, salariul nu mai constituie unica pârghie de reglare a volumului ocupării şi a folosirii eficiente a forţei de muncă, iar valoarea şi mărimea salariului nu mai rezultă doar din acţiunea mecanismelor pieţei, ci şi din reglementarie economico-juridice adoptate. Reiese că piaţa contemporană a muncii este o piaţa contractuală şi participativă în care negocierea şi contractul de muncă joaca un rol esenţial în determinarea cererii şi a ofertei de muncă.