Extras din referat

Economia de piata functioneaza ca un sistem de piete care se conditioneaza reciproc. Una dintre acestea este piata monetara, in cadrul careia se efectueaza tranzactii cu bani, se face comert cu bani. Aceasta piata apare si functioneaza in stransa legatura cu doua mari imprejurari: a) existenta si folosirea banilor; b) formarea la unii agenti economici a unor excedente temporare de moneda, concomitant cu aparitia unor deficite sau nevoi suplimentare, cu caracter temporar, la altii.

Pentru a surprinde modul de functionare si rolul pietei monetare vom studia :

A. BANII (MONEDA)

B. CEREREA SI OFERTA DE MONEDA

C. PIATA MONETARA SI EVOLUTIA MASEI MONETARE

A. BANII (moneda)

Banii au aparut cu mult timp in urma, iar de-alungul existentei lor s-au modificat profund. Punctul de plecare pentru aparitia banilor a fost schimbul. Initial, schimbul s-a efectuat sub forma de troc. Pe masura amplificarii actelor de schimb, din necesitatea facilitarii acestora, din multimea bunurilor marfare s-au desprins unele avand rolul intermediary si, totodata, de etalon pentru masurarea celorlalte. Acestea au fost primele forme de bani care s-au fixat, dupa caz, asupra unor obiecte, precum bucati de metal, piei, blanuri, animale s.a. Treptat, pe masura extinderii schimburilor si evolutiei societatii, rolul de bani s-a restrans la metale pretioase (aur, argint), datorita proprietatilor acestora.

Ulterior, din metalele pretioase s-a confectionat moneda, bucati “tipizate” de o anumita greutate, puritate si marcate cu semen distinctive pentru a fi recunoscute. ”Baterea” primelor monede a avut loc, dupa Herodot, in sec.VII-VI i.Hr. si practic pana in sec. al XVII-lea banii au existat in principal sub forma de monede de aur si argint. Ele au fost diferite in timp si spatiu ca denumire, dimensiuni, continut de metal pretios etc. Pentru tranzactii mici se foloseau in paralel monede din metale ordinare.

Emiterea, adica ”baterea de moneda”, era reglementara strict ca privilegiu al Suveranului sau al Statului.

Din sec. XVI, monedelor aflate in circulatie li s-au adaugat bancnotele (biletul de banca sau moneda-hartie). Primele bancnote au fost emise in Olanda, pornindu-se de la obiectul comerciantilor de a-si pastra piesele de aur si argint la banci. Pentru a confirma acest fapt, bancile emiteau un inscris, un bilet la purtator, pe care era inscrisa valoarea nominala a pieselor depuse. Biletul respectiv confirma depozitul si angajamentul bancii de a restitui la cerere cantitatea corespunzatoare de piese metalice oricui prezenta un asemenea bilet. Cu timpul, emisiunea de moneda sub forma de piese metalice si bancnote a devenit prerogativa exclusiva bancii centrale, denumite si banca de emisiune, iar pana la Primul Razboi Mondial ele circulau paralel. Practic, dupa 1920, emisiunile monedelor din metale pretioase au devenit exceptii, ocazionate de evenimente deosebite, si se efectuau in cantitati foarte mici. O data cu aceasta s-a recurs tot mai rar la convertibilitatea bancnotelor si monedelor din diferite aliaje din metale pretioase sau piese din aceste metale. Intre cele doua razboaie mondiale, multe tari nu au putut realiza aceasta forma de convertibilitate sau au realizat-o numai partial, ajungandu-se ca, dupa 1971 ( cand si SUA au luat o asemenea masura), convertibilitatea bancnotelor in metale pretioase sa fie eliminata. In felul acesta s-a pierdut orice relatie intre bani si aur. Desigur, bancnotele servesc si la cumpararea metalelor pretioase la pretul pietei, fara ca aceasta sa insemne convertibilitatea lor in aur.

Evolutia banilor (monedei) a continuat prin aparitia si extinderea monedei scripturale (banilor de cont). Aceasta exista sub forma unor inscrisuri in conturile bancare, a caror marime creste si/sau scade prin inregistrari contabile in functie de sensul in care sumele circula (trec) de la un proprietar la altul.

Rolul economic al banilor este pus in evidenta in special prin intermediul functiilor pe care le indeplinesc. Astfel, prin intermediul banilor este masurata activitatea economica, adica cheltuielile, rezultatele, fluxurile si stocurile din cadrul economiei, in general, si pentru fiecare gen de agent economic. Se cunoaste ca pentru a efectua masurarea elementelor unei multimi, este necesar un etalon, o unitate de masura. Unitatea etalon folosita in masurarea activitatii economice este unitatea baneasca proprie fiecarei tari (leu, dolar, forint, euro etc.). Banii indeplinesc si functia de mijloc de schimb. Prin intermediul lor se realizeaza orice vanzare-cumparare, pe toate categoriile de piete. Datorita bunurilor, procesul de schimb este scindat in doua tranzactii : vanzarea – cedarea bunurilor marfare in schimbul unei cantitati de moneda - si cumpararea – obtinerea de marfuri in schimbul cedarii banilor. Banii sunt si mijloc de plata, in sensul ca orice obligatie economica este evaluata in moneda si se stinge prin cedarea sumei corespunzatoare. In economiile care functioneaza normal, banii mai indeplinesc si functia de forma universala a avutiei sub care se constituie rezervele agentilor economici, iar detinerea lor confera posesorului forta si putere economica.

Pentru a-si indeplini functiile, banii trebuie sa existe in societate, adica sa fie creati si pusi in circulatie intr-o anumita cantitate.

Suma de bani aflata in circulatie la un moment dat, intr-o economie si apartinand diferitilor agenti economici reprezinta masa baneasca (sau monetara). Aceasta este formata din : numerar si bani scripturali. Numeralul se compune din bancnote si moneda metalica (confectionata cel mai adesea din aliaje de nichel, cupru, aluminiu etc.). Banii scripturali sunt reprezentati de sumele (inscrisurile) in conturile bancare pe numele agentilor economici (persoane, intreprinderi, institutii etc.).