Piața cu Concurentă de Oligopol și Formarea Prețului

Introducere

Am decis să aleg acest subiect deoarece în viaţa cotidiana, atunci când achizitionam anumite obiecte de uz caznic, spre exemplu, sau orice alte bunuri materiale, înainte de a face alegerea şi de a cumpara produsul dorit, fiecare dintre noi analizează numeroase variante, astfel încât să obtinacel mai bun raport calitate-preţ.

Prin piaţă se înţelege la un moment dat şi într-un anumit loc a consumatorului, a nevoilor şi dorinţelor sale, exprimate prin cerere, cu posibilităţile producătorului, exprimate prin ofertă. Din această întâlnire se naşte un preţ şi un nivel cantitativ de tranzacţie, de schimb .

În economia de piaţă, care prin excelentă este concurenţiala, se pot distinge două limite. Pe de o parte, o concurenţă pură şi perfectă, iar pe de alta parte, o piaţă monopolista, cu o concurenţă imperfectă.

Pe scurt, oligopolul reprezintă o formă a concurenţei imperfecte ce se caracterizează prin existenta unui numar restrans de producatori care deţin un segment important de piaţă, şi astfel pot influenţa maximizare profitului, datorită faptului că produsele realizate de aceşti producatori sunt solicitate de mult consumatori.

Cuvântul ,, oligopol’’ este de origine greacă, ,,oligos” însemnând putin, iar ,,polist” ofertant, vânzător.

Oligopolurile reprezintă forme stabile de organizare, în sensul că nu au dorinţă să se transforme în monopoluri, deşi tendinţa există.

1. Clasificarea oligopolurilor

Există o mare varitate de oligopoluri, de accea este dificilă delimitarea lor. Totuşi două criterii se impun pentru a putea distinge tipurile sau formele principale de firme oligopoliste:

- După natură activităţii sau caracteristicile producţiei ori ale serviciilor.

- După gradul de coordonare şi a forţei de concurenţă.

În funcţie de criteriul ,,natura activităţii sau caracteristicile producţiei ori ale serviciilor” pot fi distinse doua tipuri de oligopoluri si anume:

- oligopoluri care domină piaţă înglobând întreprinderile mari care au că obiect produse omogene, sau aproape omogene, ex: petrolul, oţelul, aluminiul, cafeaua, etc. În domeniul lor de activitate aceste oligopoluri pot influenţa şi preţul şi cantitatea;

 firme care domină piaţă produselor neomogene; cum ar fi cele producătoare de autoturisme.

OLIGOPOLUL

Oligopoluri omogene

Numărul producătorilor şi gradul de diferenţiere a produselor Intrarea pe piaţă / bariere de intrare pe piaţă

Gradul de control asupra preţurilor

Metode de marketing şi folosirea reclamei comerciale Exemple de sectoare din economie unde predomină tipul respectiv

Număr mic de producători cu produse omogene ce nu sunt substituibile

Dificilă

Control parţial cu luarea în consideraţie a reacţiei firmelor concurente Reclamă comercială pentru înlăturarea concurenţilor şi atragerea clienţilor prin sublinierea unor avantaje Oţel,

aluminiu,

unele produse chimice

Oligopoluri neomogene

Număr mic de producători cu produse diferenţiate, neomogene

Dificilă Control parţial, mai scăzut, cu luarea în consideraţie a reacţiei firmelor concurente ce au produse substituibile Reclamă comercială pentru atragerea clienţilor prin calitatea şi noutatea produselor

Automobile,

computere etc.

Cel de-al doilea criteriu, care are in vedere gradul de coordonare al firmelor in cadrul oligopolului şi puterea de concurenţa a acestor firme, permite cuprinderea oligopolurilor în trei grupe:

-oligopoluri fără coordonare;

-oligopoluri cu coordonare parţială;

-oligopoluri complet coordonate;