Pensia

ASIGURÅRILE SOCIALE DE STAT

Necesitatea si continutul economic al asigurarilor sociale

Necesitatea - Asigurările sociale au apărut în perioada dezvoltării industriei în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările dezvoltate. Fondurile asigurărilor sociale se constituie din cotizaţiile salariaţilor , patronilor şi statului precum şi din alte surse. Nivelul şi structura diferă de la o ţară la alta. Cele mai importante cheltuieli sunt cele cu plata pensiilor, indemnizaţii pentru accidente de muncă, boli profesionale, maternitate, şomaj.

Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale de stat

Fondurile asigurării sociale se constituie în majoritatea ţărilor din contribuţia agenţilor economici, a salariaţilor, şi statului uneori prin subvenţii. În Romania fondurile asigurări sociale de stat depinde de mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă deoarece agenţii economici plătesc contribuţiile pentru asigurări sociale în funcţie de aceste venituri.

Agenţii economici care nu plătesc taxele la termenele stabilite suportă o majorare de 0,05% pentru fiecare zi de intârziere iar persoanele fizice şi juridice altele decât cele de stat, suportă o majorare de 2% pentru fiecare lună intârziată.

O altă sursă de formare a asigurări sociale de stat o constituie contribuţia salariaţilor şi pensionariilor care merg la tratament balnear sau la odihnă, care reprezintă 1% din totalalul veniturilor bugetului asigurări sociale de stat. Bugetul asigurări sociale de stat se mai alimentează şi din alte venituri:

- sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori;

- restituirea subvenţiilor acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nefolosite;

- amenzile pt neplata la timp a asigurări sociale; etc.

Un alt venit al asigurări sociale de stat îl constituie contribuţia de 3% pentru pensia suplimentară plătită de personalul încadrat în muncă.

În unele ţări salariaţii nu sunt obligaţi să se pensioneze ceea ce înseamnă că pot lucra cât trăiesc. În alte ţări pensionarea este obligatorie până la vârsta de 70 ani.

Pensiile

Pensiile constituie forma principală de ocrotire a cetăţenilor prin asigurări sociale. Pensiile sunt plăţile lunare ce se fac persoanelor care îşi încetează activitatea datorită vârstei sau a invalidităţii, pe tot timpul vieţii de la pensionare, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soţiiei care are calitatea de urmaş. La baza principiului actual de pensii din România sunt şi următoarele principii:

- fondurile băneşti, necesare plăţii pensiilor, se formează din contribuţiile agenţilor economici, instituţiilor publice, precum şi ale persoanelor care folosesc munca salariată;

- realizarea unei vechimi cât mai mare în muncă;

- determinarea pensiiei în funcţie de condiţiile existente la locul de muncă.

Statul Român dă dreptul la pensie fiecărui cetăţean indiferent de sex şi naţionalitate şi acordă sprijin material prin asistenţă socială persoanelor inapte de muncă şi care nu au mijloace de existenţă. Persoanele care au lucrat în sectorul de stat şi în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale primesc atât pensia de asigurări sociale de stat cât şi pensia ce li se cuvine din acest sector în raport cu muncă depusă şi cu vechimea în muncă.

Prin asigurări sociale de stat se acordă următoarele pensii: pensia pentru limita de vârstă, pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauza unui accident de muncă sau boală profesională, pensia pentru pierderea capacităţii de muncă în afara locului de muncă, pensia de urmaş, ajutorul social, pensia suplimentară.

Pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă se acordă pe viaţă la cererea agenţilor economici pentru bărbaţi după 62 ani cu o vechime minima în munca 30 ani iar pentru femei la 57 ani ,vechime minim 25 ani. La cerere pensia cuvenită se acordă după împlinirea vârstei de 60 ani pentru bărbaţi şi 55 pentru femei dacă au vechime în muncă.

Acestea pentru:

- persoane care au lucrat în condiţii deosebit de grele, limita de vârstă fiind de min 50 ani;

- nevăzătorii primesc pensia integrală pentru muncă depusă la 50 ani bărbaţi şi 45 femei dacă au o vechime în muncă de cel puţin 15 ani şi respectiv 10 ani;

- minerii care au lucrat în subteran minim 20 ani se pot pensiona indiferent de vârstă;

- mamele care au vechime în munca de 25 ani şi au născut cel puţin 3 copii pot primii pensionarea înaintea împlinirii vârstei legale: cu un an pentru 3 copii, cu 2 ani pentru 4 copii, cu 3 ani pentru mai mulţi copii.

Pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauza unui accident de muncă sau boală profesională.

Invaliditatea este pierderea totală sau în mare măsură a capacităţii de muncă în mod definitiv sau pe o durată mai lungă de timp. Pensia se acordă persoanelor încadrate în muncă care din cauza unor accidente de muncă şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Această pensie se acordă şi persoanelor care şi-au pierdut din cauza unei boli contractate în timpul în care nu erau încadrate în muncă, dacă invaliditatea este de gradul I sau II, în timpul îndeplinirii obligaţiilor militare, sau elevilor, studenţilor, care rămân invalizi în timpul efectuării practicii profesionale.

Persoanele care şi-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă şi lucrează jumătate din durata normală a programului de lucru, beneficiază de pensie de invaliditate de gr III. În pierderea capacităţii de muncă există 3 grade de invaliditate care dau dreptul la această pensie, adică: invaliditate de gr. I când se pierde complect capacitatea de muncă şi este necesară îngrijirea invalidului de către o altă persoană; invaliditate de gr II când se pierde complect sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă însă invalidul se îngrijeşte singur; invaliditate de gr III când se pierde jumătate din capacitatea de muncă şi invalidul poate presta muncă însă cu un program redus. Acordarea pensiilor necesită constatarea gradului de invaliditate de către comisia de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.