Paradisurile Fiscale

Cuprins referat Cum descarc?

1.Evolutia paradisurilor fiscale. Definitii si concepte 2
1.1. Scurt istoric al paradisurilor fiscale 2
1.2. Ce inseamna un paradis fiscal 4
1.3 De ce acorda paradisurile fiscale scutiri de impozit? 6
2.Cele mai cunoscute paradisuri fiscale din lume. Cazuri speciale 6
2.1. Bahamas (The Commonwealth of the Bahamas) 6
2.2. Belize 9
2.3. Delaware - S.U.A. 11
2.4 Gibraltar 12
2.5 Insulele Virgine Britanice 14
2.6 Liechtenstein 18
2.7 Panama 21

Extras din referat Cum descarc?

1.Evolutia paradisurilor fiscale. Definitii si concepte
Ideea scutirilor fiscale si cea a inselarii statului fara a risca nici o pedeapsa nu au aparut nicidecum in secolul XXI. Paradisurile fiscale exista de mai multe secole, ca o consecinta directa a ,,inventarii" impozitelor si taxelor. 
Existenta acestor teritorii este un subiect destul de controversat, imaginea lor in mass-media fiind destul de sifonata, mai ales din cauza frecventelor scandaluri ce au implicat spalari de bani si evaziuni fiscale. Paradisurile fiscale si industria financiara offshore sunt un subiect destul de milioane de dolari. Vom vedea, in continuare, ce inseamna cu adevarat un paradis fiscal, precum si folosirea unei companii offshore.
1.1. Scurt istoric al paradisurilor fiscale
In Grecia antica, inteleptul Platon, care trebuia sa-si finanteze celebra sa universitate, folosea in acest scop o companie non-profit, dupa cum mentioneaza istoricii.
Tot in Grecia antica, comerciantii greci si nu numai, pentru a scapa de ,,vama" de 2% perceputa de cetate pentru importul si exportul de produse, stocau marfurile aduse pe mare, sau cele care plecau pe mare, pe insulele din apropiere, urmand a le introduce, pe cele importante, prin contrabanda pe pietele Atenei.
In ceea ce priveste Imperiul Roman, in perioada sa de inflorire, cetatenii romani mai instariti foloseau insula greceasca Delos, pentru a evita, in mod cat se poate de legal, plata de dari, impozite si taxe prevazute de legislatia romana. La fel, in Britannia inceputului de mileniu, se foloseau societati ce astazi ar fi numite ,,offshore".
In Evul Mediu, asa-numitele trusturi erau modalitatea ideala de a evita fiscalitatea mult prea ridicata a acelor vremuri. Totusi, aceste societati nu erau folosite decat de cei instariti si aveau scopul de a proteja proprietatea familiala si tranzactiile comerciale. Tot atunci, Londra oferea scutiri de impozite comerciantilor Ligii Hanseatice, precum si celor flamanzi. Mai tarziu, situatia s-a inversat, iar englezii si-au putut comercializa produsele pe pietele belgiene, fara a plati taxe. Intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea, Flandra a fost primul paradis fiscal oficial.
In Statele Unite ale Americii, Patrick Henry a fondat, in 1765, primul trust - North American Land Co. - care functioneaza si astazi, dupa mai bine de 200 de ani.
In anul 1889, Banca Noua Scotie, a doua ca vechime din Canada, si-a deschis primul sau birou in Jamaica, pentru a permite clientilor sai sa beneficieze de facilitatile fiscale legate de operatiile bancare si de credit international de aici.
Tari ca Andorra, Insulele Bermude, Cayman, Monaco, Sark & Pitcarin, nu au perceput niciodata impozit pe profit. La acestea, s-au adaugat apoi inca multe alte paradisuri fiscale, dintre care unele pe perioade scurte - Algeria, Maroc (Casablanca), Germania (Danzig), Hong Kong, iar altele permanent - Luxemburg, Liechtenstein, Insulele Canalului Manecii, Insula Man, Panama, Malta si Delaware si Nevada in S.U.A..
Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, numarul si importanta paradisurilor fiscale au crescut vertiginos, datorita avantajelor oferite de aceste teritorii. De ce? Pentru ca dupa razboi, legislatia fiscala de odinioara s-a transformat intr-un sistem agresiv si neiertator, care a ordonat cresterea exagerata a impozitelor si taxelor.
Cresterea sarcinilor fiscale a atins atat persoanele fizice, cat si companiile. Daca la inceput s-a impozitat doar profitul realizat, s-a trecut apoi la aplicarea impozitului pe intregul patrimoniu. In asemenea conditii, era firesc ca detinatorii capitalului sa inceapa sa caute zone care sa le ofere un mediu propice dezvoltarii. Astfel, in anii '80, migratia capitalului spre aceste zone a devenit un fenomen de masa.
Un lucru interesant s-a observat in situatia Imperiului Britanic, ce se afla in stadiul de colaps. Coloniile si teritoriile sale incepeau sa-si revendice autonomia si independenta. Astfel, acestea isi dobandeau si independenta financiara, pierzand sumele pe care imperiul le ,,pompase" in aceste zone. Singura metoda de a atrage capital, care a parut viabila unor astfel de regimuri autonome, a fost fiscalitatea redusa, formandu-se, asadar, paradisurile fiscale.Factorii care au contribuit in cea mai mare masura la dezvoltarea vertiginoasa a paradisurilor fiscale au fost:
Scaderea increderii in institutiile financiare locale:
Bancile americane au intrat intr-un declin accentuat in anii '80, iar economia Japoniei merge din ce in ce mai rau.
Bancile offshore ofera, in schimb, o gama mai larga de servicii, care nu sunt disponibile in bancile americane sau vest-europene. Anumite tari practica, de asemenea, confidentialitatea in tranzactiile bancare. In anumite jurisdictii, legislatia asigura maxima protectie a depunatorilor bancari. Amestecul guvernamental este minim, astfel incat este un stimulent sa incerci sa creezi o retea bancara si de afaceri.
Neincrederea in agentiile guvernamentale:
Americanii si europenii traiesc cu teama ca agentiile guvernamentale de protectie a investitiilor nu sunt suficient de puternice pentru a le proteja interesele pecuniare.
Nevoia de intimitate:
In lumea occidentala se produce un fenomen de erodare a libertatilor personale, in special in ceea ce priveste informatiile financiare. Bancile sau agentiile de credit se intereseaza de fiecare dolar care intra sau iese din cont. De aceea este greu de pastrat o intimitate financiara minima.
Mediul offshore ofera, insa, o securitate financiara proprie, de care orice om de afaceri are mare nevoie.
1.2. Ce inseamna un paradis fiscal
Paradisul fiscal (in engleza - "tax haven") desemneaza acele unitati administrativ-teritoriale ce asigura conditii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului si functionarea companiilor offshore. Pentru ca un teritoriu sa poata fi considerat paradis fiscal, acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Fiscalitate redusa: caracteristica valabila numai pentru companiile offshore, care sunt scutite de impozite (sau trebuie sa plateasca un impozit foarte mic, de obicei nominal, nu procentual), toate celelalte taxe asimilate impozitelor fiind moderate. Trebuie specificate, insa, urmatoarele aspecte: intr-un sens strict, toate tarile din lume (sau aproape toate) ar putea fi considerate paradisuri fiscale, pentru ca guvernele ofera facilitati fiscale companiilor si persoanelor fizice straine, pentru a incuraja investitiile acestora, promovand, astfel, cresterea economica. In acelasi timp, o tara ca Panama, mentionata intre primele zece paradisuri fiscale din lume, nu este considerata ca atare de catre populatia locala (inclusiv firme), deoarece acesteia i se percep impozite pe venituri personale si de corporatie, taxe asupra importului (si chiar asupra exportului), impozite asupra succesiunilor si donatiilor, asupra proprietatilor imobiliare, etc.. Fiscalitatea redusa este o conditie necesara pentru includerea unei jurisdictii in lista paradisurilor fiscale;

Fisiere in arhiva (1):

 Paradisurile Fiscale.doc