Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

1. Concepte teoretice

În termeni generali, o organizaţie internaţională este o „asociaţie”, care poate fi statală, reunind deci mai multe state, sau nestatală, în acest caz reunind persoane fizice sau juridice având naţionalităţi diferite şi neurmărind scopuri lucrative. Prima categorie de „asociaţii” poartă numele de organizaţii internaţionale interguvernamentale, iar cea de-a doua de organizaţii internaţionale neguvernamentale.

În literatura de specialitate, pornindu-se de la articolul 2 al Convenţiei de la Viena asupra tratatelor, după care prin expresia „organizaţii internaţionale” se înţelege organizaţii interguvernamentale, termenul de „organizaţie internaţională” desemnează o asociaţie între state: participanţii la organizaţie trebuie neapărat să fie state.

Deşi statele rămân în continuare entităţile dominante ale prezentului sistem de relaţii internaţionale, organizaţiile internaţionale, create prin voinţa statelor, joacă un rol important în cadrul acestui sistem. Principala lor funcţie este să furnizeze mijloacele de cooperare între state în domeniile în care cooperarea asigură avantaje pentru toate statele sau penru un număr mare al acestora.

2. Evoluţie istorică

Îndată după Al Doilea Război Mondial, Europa se împarte în două blocuri dominate de cei doi mari învingători: unul vest – european, protejat şi dirijat de SUA, celălalt est – european, sub influenţa URSS-ului. Toate organizaţiile europene care sunt înfiinţate de la sfârşitul anilor ’40 până în anii ’70 sunt legate de circumstanţele războiului rece sau cel puţin afectate de acesta.

După războiul împotriva Germaniei, Statele Unite se simt umbrite de o altă ameninţare, cea a fostului lor aliat major împotriva lui Hitler, Uniunea Sovietică a lui Stalin. Pentru administraţia americană era evident că factorul major de răspândire a comunismului era mizeria; pentru a împiedica acest lucru (principiul contaminării) prioritară era reconstruirea ţărilor Europei Occidentale. La 5 iunie 1946 generalul Marshall – Secretarul de Stat al SUA – propune un plan de reconstruire a Europei cu un ajutor financiar american masiv. Se ştie că ţările din Europa aflate sub dominaţie sovietică nu vor beneficia de acest ajutor.

OECE (Organizaţia Europeană de Cooperare Economică), înfiinţată la 16 aprilie 1948,

furnizează acest cadru multilateral de negociere si de muncă între statele Europei de Vest. Chiar dacă se află la originea organizaţiei, SUA nu sunt membre ale ei. OECE grupează Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia, Elveţia, Turcia, Marea Britanie, Germania de Vest. OECE readoptă principiul cooperării: orice decizie este luată prin acord unanim (în special Marea Britanie, preocupată de a-şi marca poziţia de mare putere şi de a nu se dizolva într-un ansamblu continental, exclude orice altă formulă).

Odată încheiată msiunea OECE, în anul 1960 s-a hotărât transformarea acesteia într-o nouă organizaţie, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), la care să se alăture şi SUA şi Canada. A dispărut din denumirea organizaţiei referirea la Europa, în schimb a apărut termenul „dezvoltare”, ca expresie a membrilor organizaţiei de a coopera cu ţările în curs de dezvoltare. De această dată, URSS-ul şi-a exprimat dorinţa de a participa la noua organizaţie, dar a fost respinsă . Convenţia pentru constituirea OCDE a intrat în vigoare în anul 1961.

3. Ce este OCDE?

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică este un forum unic unde guvernele a 30 de democraţii conlucrează pentru a răspunde provocărilor economice, sociale, a celor ce ţin de globalizare şi de exploatare a oportunităţilor globalizării.

Organizaţia oferă un cadru în care guvernele pot să îşi compare experienţele politice, să caute răspunsuri la problemele comune, să identifice practicile bune şi să-şi coordoneze politicile interne şi internaţionale. Aceasta este un forum, unde presiunea egală poate acţiona ca un stimulent puternic pentru îmbunătăţirea politicii şi pentru implementarea instrumentelor independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor tratate.

Schimburile de informaţii şi analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziţie de un secretariat din Paris. Secretariatul culege date, monitorizează trenduri şi analize şi prognozează dezvoltările economice. Acesta cercetează şi schimbările sociale sau modelele comerciale dezvoltate, mediul, agricultura, tehnologia, taxele şi alte domenii.

OCDE ajută guvernele în direcţia creşterii prosperităţii şi a luptei împotriva sărăciei prin creştere economică, stabilitate economică, comerţ şi investiţii, tehnologie, inovaţie, anteprenoriat şi cooperare în scopul dezvoltării. Trebuie să existe asigurarea că creşterea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului sunt obţinute împreună. Alte scopuri includ crearea de locuri de muncă pentru toţi, echitate socială, guvernare curată şi efectivă.

OCDE face eforturi pentru a înţelege şi a ajuta guvernele să răspundă la noi dezvoltări şi preocupări. Acestea cuprind comerţul şi ajustarea structurală, securitatea online şi provocările legate de reducerea sărăciei în lumea dezvoltată. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una dintre cele mai mari şi mai de încredere surse de statistică comparată, statistică economică şi date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie largă şi diversă, cum ar fi conturile naţionale, indicatorii economici, forţa de muncă, comerţul, ocupaţia, migraţia, educaţia, energia, sănătatea, industria, taxele şi impozitele, şi mediul. Cea mai mare parte a studiilor şi analizelor sunt publicate.