Organizația Națiunilor Unite

Fondata de guvernele unei lumi macinate de razboaie, ONU era menita sa apere pacea si sa sprijine progresul social si economic. Chiar daca nu are autoritate globala, ea a facut progrese importante.

I. Introducere

Secolul XX reprezinta perioada de afirmare si proliferare a statelor nationale. Pe acest fond de dominatie a statului natiune, realitatea a demonstrat ca mai performante pentru comunitatea internationala sunt institutiile inter si, mai apoi, suprastatale.

La sfârsitul Primului Razboi Mondial, din initiativa presedintelui SUA, Thomas Woodrow Wilson, a luat fiinta Societatea Natiunilor. Precursor al Organizatiei Natiunilor Unite (de altfel, art. 1 din Carta ONU este identic cu art.1 din Carta Societatii Natiunilor), aceasta a fost prima organizatie de mentinere a pacii, cu vocatie universala.

Societatea Natiunilor a indus în gândirea umanitatii spiritul internationalist si care a evidentiat (impus) necesitatea unei reale organizari politice internationale pentru mentinerea pacii planetare.

Sistemul Natiunilor Unite (SNU) este cel mai important sistem international cu vocatie mondiala din zilele noastre atât datorita acestui caracter universal, cât si multitudinii si amplorii actiunilor derulate sub egida sa.

In centrul SNU se afla ONU. În 1942 presedintele Roosevelt a lansat o chemare la/de rezistenta/opozitie fata de statele fasciste (Carta ONU a prluat din Carta Societatii Natiunilor). Propunerea lui Roosevelt a fost discutata la Conferinta de la Moscova din 1943, unde s-a precizat ca aceasta organizatie va fi fondata pe egalitatea tuturor statelor pacifiste si suverane, mici sau mari. In toamna lui 1944 s-au reunit în SUA juristi americani, englezi, din URSS si China si au discutat o serie de propuneri referitoare la statutul ONU. Carta a fost semnata la 26 iulie 1945 si a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945.

II. Caracteristicile ONU

1. Este o organizatie interguvernamentala (numarul initial de membri a fost de 51 si Carta prevedea, în forma initiala, controlul admiterii unui nou membru printr-un vot de cel putin 2/3, la recomandarea Consiliului de Securitate).

2. Tendinta universalista (50% din procentajul ONU sunt tari afro-asitice)

3. Aspectul voluntarist; procedura de admitere depinde de vetto-ul pe care îl poate depune unul din cei cinci membri ai Consiliului de Securitate.

III. Structura interna a ONU

Adunarea Generala (AG)

Consiliul de Securitate (CS)

Consiliul Economic si Social (ECOSOC)

Consiliul de Tutela (în prezent, nu mai are obiect de activitate)

Secretariatul General (SG)

Curtea Internationala de Justitie

Adunarea Generala

- compusa din toti membrii ONU,

- fiecare are dreptul la un vot si la maxim cinci reprezentanti;

- sesiuni anuale regulate;

- sesiuni extraordinare când circumstantele o impun;

- sediul la New York;

- îsi alege, anual, pe baza regulamentului intern si în fiecare sesiune, un presedinte si un vice;

- are în subordine sapte comisii: