Organizația mondială a comerțului - OMC

Tendinţa către sistemul comercial multilateral este determinată de evoluţia adîncirii proceselor economice internaţionale, a interdependenţe lor în producţia şi circulaţia mărfurilor, în cadrul diviziunii internaţionale a muncii, sub incidenţa şi impactul progresului tehno-ştiinţific. În aceste condiţii, politicile comerciale promovate de diverse state dobîndesc forme, dimensiuni şi valenţe noi.

Primul mare efort de adoptare a regulilor care să guverneze relaţiile comerciale internaţionale a fost făcut de unele ţări imediat după cel de-al doilea război mondial, cînd a apărut necesitatea creării unui organism care să vegheze, să controleze şi să se implice direct în desfăşurarea comerţului internaţional. Aceste eforturi au condus la adoptarea în 1948 a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), regulile sale aplicîndu-se comerţului internaţional cu bunuri. În decursul timpului, textul GATT a fost modificat pentru a include noi prevederi, în special pentru a trata problemele comerciale ale ţărilor în curs de dezvoltare. În plus, a fost adoptat un număr de Acorduri conexe care detaliază cîteva din prevederile principale ale GATT. Regulile GATT şi Acordurile conexe au fost în continuare revizuite şi îmbunătăţite în timpul mai multor runde de negocieri, cea mai importantă fiind Runda de la Uruguay care a durat din 1986 pînă în 1994.

Unul dintre rezultatele Rundei Uruguay a fost crearea Organizaţiei Mondiale a Comerţului la 1 ianuarie 1995. GATT, sub auspiciile căruia au fost lansate aceste negocieri, a fost inclus în cadrul OMC.

Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) este responsabilă pentru supravegherea sistemului comercial multilateral. De asemenea, OMC constituie un forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comerţului cu bunuri şi servicii, prin desfiinţarea barierelor şi elaborarea de noi reguli în domeniile legate de comerţ. Acordurile OMC prevăd un mecanism comun de reglementare a diferendelor, prin care membri îşi apără drepturile şi reglementează divergenţele care apar între ei.

Organizaţia este compusă din guverne şi entităţi politice (de exemplu, Uniunea Europeană) şi este condusă de membrii săi, deciziile luându-se prin consens. Apartenenţa la această organizaţie implică un echilibru între drepturi şi obligaţii.

La momentul actual, OMC numără 153 de membri; sunt în curs de desfăşurare 30 de negocieri de aderare. Cea mai mare şi mai cuprinzătoare entitate din cadrul OMC este Uniunea Europeană, cu cele 27 de state membre. Statele membre UE îşi coordonează poziţiile la Bruxelles şi la Geneva, Comisia Europeană având sarcina de a reprezenta ansamblul Statelor Membre ale UE în cadrul OMC.

La ora actuală în afara sistemului OMC au rămas doar unele ţări care în trecut aveau economii planificate şi o parte din ţările în curs de dezvoltare. Ţările cu economiile în tranziţie privesc la OMC ca la o structură ce oferă o posibilitate importantă de integrare în economia mondială şi de perfecţionare a bazei legislative naţionale în domeniile economic si comercial.

OBIECTIVE SI FUNCTII

Ideea creării OMC a fost avansată pentru prima dată în 1990, de către Comunităţile Europene şi Canada şi avea în vedere ca noua organizaţie să se constituie într-un mecanism eficient şi pragmatic pentru:

1. implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;

2. încorporarea în cadrul multilateral de drepturi şi obligaţii comerciale a rezultatelor obţinute în noile domenii de reglementare (servicii, măsuri investiţionale, drepturi de proprietate intelectuală);

3. aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;

4. eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existenţei şi funcţionări GATT.

Acordul de la Marrakesh privind înfiinţarea OMC, în preambulul său prevede obiectivele de bază, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comerţul cu servicii.

Acestea sunt:

• ridicarea standardelor de viaţă şi a veniturilor;

• utilizarea deplină a forţei de muncă;

• expansiunea producţiei şi a comerţului;

• utilizarea optimă a resurselor mondiale.

Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor si cu notiunea de „dezvoltare durabila”, referitoare la utilizarea optima a resurselor mondiale si la necesitatea protectiei si conservarii mediului inconjurator, corespunzator diferitelor niveluri de dezvoltare economica ale tarilor.

Organizatia Mondiala a Comertului serveste drept forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului cu servicii prin desfiintarea barierelor si elaborarea de reguli in noi domenii legate de comert.

Pe linga aceasta, ea indeplineste urmatoarele functii:

-facilitarea implementarii, administrarii si aplicarii instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay si ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate in viitor;

-solutionarea diferendelor comerciale;

-examinarea politicilor comerciale nationale;

-cooperarea cu alte institutii internationale in formularea politicilor economice la scara mondiala.

Astfel, in scopul asigurarii unei mai mari coerente in elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC va coopera, dupa cum va fi adecvat, cu FMI si cu BIRD.

Organizatia pune un accent deosebit pe necesitatea eforturilor de a fi sprijinita participarea tarilor in curs de dezvoltare si, in special, a celor mai putin dezvoltate state – la cresterea comertului mondial.