Istoricul si obiectivele cooperarii La 25 iunie 1992, sefii de stat si de guvern din unsprezece tari, au semnat la Istanbul, o declaratie care a dat nastere Organizatiei de Cooperare Economica la Marea Neagra (OCEMN). Ea a luat fiinta ca un model unic si promitator de initiative multilaterale politice si economice care au ca scop stimularea interactiunii si armoniei intre statele membre, precum si de asigurare a pacii, stabilitatii si prosperitatii, dar si relatiilor de buna vecinatate in regiunea Marii Negre. Odata cu intrarea in vigoare a Cartei de la 1 mai 1999, OCEMN a dobandit identitate juridica internationala si a fost transformata intr-o organizatie economica regionala: Organizatia de Cooperare Economica la Marea Neagra. Odata cu aderarea Serbiei (apoi Serbia si Muntenegru) in aprilie 2004, numarul de membri a crescut la doisprezece. Fondatorii OCEMN sunt unsprezece state: cinci tari balcanice (Albania, Bulgaria, Grecia, Romania, Turcia), trei tari riverane (Moldova, Rusia, Ucraina) si trei tari caucaziene (Armenia, Azerbaidjan si Georgia) si Serbia care a aderat ulterior. Regiunea cuprinsa in cadrul organizatiei acopera o suprafata ce se intinde de la Marea Adriatica la Oceanul Pacific, si care, pe langa Marea Neagra, este scaldata de alte sapte mari: Marea Azov, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Caspica, Marea lonica, Marea Adriatica si Marea Mediterana. Importanta regiunii este data de resursele umane si naturale, de potentialul surselor de energie, in special petrol si gaz si de amplasarea pe trasee de tranzit semnificative din punct de vedere strategic. Evolutia cooperarii economice in jurul Marii Negre poate fi impartita in trei etape: a) prima, de formare, lipsita de rezultate si fara o organizare clara, a durat pana la intalnirea de la Bucuresti, din anul 1995, cand ministrii de externe au adoptat un "Plan de actiune" care a dus la consolidarea mecanismelor de cooperare; b) in cea de a doua, s-a introdus sistemul Troicii ministeriale, a inceput finantarea comuna a Secretariatului International Permanent (PERMIS) de la Istanbul, s-au intensificat reuniunile la toate nivelele si s-a semnat "Carta OCEMN", la Yalta, la 5 iunie 1998; c) dupa semnarea Cartei, OCEMN si-a asumat toate caracteristicile unei organizatii internationale regionale si a imbracat o forma institutionalizata, cu o larga varietate de structuri de cooperare si un mare numar de organisme abilitate sa adopte documente cu valenta internationala. La 30 aprilie 1999, cu ocazia reuniunii ministrilor afacerilor externe ai tarilor membre OCEMN de la Tbilisi, a luat fiinta efectiv Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre, ca urmare a depunerii instrumentelor de ratificare de catre 10 state membre, printre care si Romania. OCEMN a devenit, de la acea data, o structura regionala de cooperare economica si a dobandit statutul de observator al ONU incepand cu 8 octombrie 1999. Cele doua documente adoptate la Istanbul la 25 iunie 1992, "Declaration on Black Sea Economic Cooperation" si "Bosphorus Statement" indica, printre principalele obiective ale OCEMN, accelerarea dezvoltarii economice si sociale a statelor membre in perspectiva integrarii lor in Uniunea Europeana, prin intensificarea cooperarii multilaterale si folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geografica si complementaritatea economiilor nationale. Regiunea Marii Negre are o importanta strategica recunoscuta, care este data de resursele naturale foarte bogate, in special petrol si gaz si de o piata potentiala de peste 350 milioane consumatori. Comertul cumulat al regiunii reprezinta peste 5% din comertul mondial. Componenta strategica a regiunii s-a accentuat, in ultimul timp, ca urmare a declansarii campaniei antiteroriste; SUA sunt interesate de evolutiile din regiune, iar UE isi substantiaza asistenta pentru tarile din zona prin Politica de Noua Vecinatate. La 25 iunie 2002, la Istanbul, sefii de stat si de guvern din regiunea Marii Negre au marcat, in cadrul unei reuniuni extraordinare, aniversarea a 10 ani de la crearea Cooperarii Economice a Marii Negre oferindu-li-se posibilitatea evocarii realizarilor Organizatiei in cei 10 ani care au trecut de la lansarea procesului de cooperare in zona Marii Negre, precum si a semnarii "Declaratiei Deceniale" prin care se marcheaza trecerea organizatiei intr-o noua etapa de evolutie si in care sunt creionate domeniile viitoare de actiune, cum ar fi cele legate de securitatea si stabilitatea regionala, cooperarea cu Uniunea Europeana, colaborarea cu alte initiative si structuri regionale. II. Organizare si structuri institutionale Natiuni cu statut de observator: Austria, Belarus, Croatia, Cehia, Egipt, Franta, Germania, Israel, Italia, Polonia, Slovacia, Tunisia, Statele Unite In prezent, presedintia este detinuta de catre Ucraina (noiembrie 2007 - mai 2008). Alte organizatii si institutii internationale care sprijina activitatile OCEMN: Uniunea Europeana, OSCE(Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa), Consiliul Europei, CEE/ONU(Comunitatea Economica Europeana), ONUDI(Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala) , BERD(Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare), BEI(Banca Europeana de Investitii), Organizatia Meteorologica Mondiala (WMO) si FAO(Food and Agriculture Organization). Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe Forul de decizie al OCEMN este Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe (Consiliul ministerial) care se intruneste semestrial in tara care detine Presedintia in exercitiu. La reuniunile ministrilor de externe, deciziile se adopta prin consens pentru primirea unor noi membri, acordarea statutului de observator, crearea de noi mecanisme sau modificarea structurii acestora, adoptarea sau modificarea regulilor de procedura si a regulamentelor financiare. Pentru alte decizii este nevoie de o majoritate de 2/3 din voturile exprimate.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
