Organizarea și Funcționarea Sistemelor Bancare

1. Rolul şi structura sistemelor bancare1.1.1. Rolul băncilor în economie

Rolul băncilor în cadrul unei economii poate fi analizat, în primul rând, prin utilizarea conceptului de intermediere între agenţii debitori şi creditori din economie, iar în al doilea rând prin funcţiile tradiţionale de finanţare, de colectare a depozitelor şi de gestionare a mijloacelor de plată.

Pentru a evidenţia rolul băncilor, este necesară situarea acestora în cadrul sistemului financiar, al căror element principal îl constituie. Pe plan financiar, există la nivelul unei economii, două categorii de participanţi, ale căror preocupări sunt complementare, respectiv cei care au necesităţi de finanţare şi care doresc procurarea de resurse, pe de o parte, şi cei cu capacităţi de finanţare şi care doresc plasarea eficientă a resurselor lor.

Funcţia sistemului financiar este de a asigura “interfaţa” dintre agenţii excedentari şi cei deficitari.

În conformitate cu analiza tradiţională, agenţii debitori şi creditori se întâlnesc, prin intermediul a două circuite de finanţare:

- finanţare directă: sub forma tranzacţiilor bilaterale între agenţii excedentari, pe piaţa

titlurilor (în cazul subscrierii directe la acţiunile şi obligaţiunile emise);

- finanţare indirectă sau intermediată, situaţie în care un intermediar financiar se

intercalează între debitori şi creditori. Rolul intermediarilor financiari constă în aceea că ei conferă compatibilitate cererii şi ofertei exprimate de agenţii din economie, transformând caracteristicile datoriilor şi creanţelor agenţilor nefinanciari.

Dacă se iau în considerare trei caracteristici ale datoriilor sau creanţelor şi anume: termenul, rata dobânzii şi riscul, atunci un intermediar financiar poate fi definit ca un organism care asigură transformarea a cel puţin uneia dintre caracteristicile respective, astfel:

- transformarea scadenţelor (sub forma finanţării pe termen lung pe baza unor resurse

lichide);

- transformarea ratelor de dobândă fixă (de exemplu, împrumuturi cu rată variabilă

finanţate pe baza resurselor cu rată fixă a dobânzii);

- transformarea riscurilor, finanţarea creditelor pentru investiţii la nivelul întreprinderilor cu resurse imediat exigibile şi fără risc.

Analiza economică modernă explică existenţa intermedierii financiare prin motive care sunt specifice şi băncilor, respectiv:

a) reducerea costului tranzacţiilor

b) reducerea asimetriei informaţiilor

c) asigurarea lichidităţii

a) Intermediarii financiari permit reducerea costului de tranzacţionare prin realizarea unor importante economii; astfel, pe măsură ce cantitatea de produse financiare sporeşte, costal unitar al producţiei se diminuează. Economiile provin şi din avantajele pe care intermediarii financiari le obţin din specializarea lor. Astfel, atunci când un intermediar se specializează într-un tip de activitate sau într-un sector de activitate, această situaţie îi permite oferirea de servicii mai puţin costisitoare şi adaptate la nevoile clientelei. Totodată, înregistrarea unor importante economii rezultă şi din gama diversificată de servicii oferite clientelei. Acesta este motivul pentru care băncile caută să diversifice oferta de produse, astfel încât să fie optimizate costurile de infrastructură. Se explică, în acest mod, existenţa băncilor universale, care oferă o largă paletă de servicii financiare şi care obţin importante economii din acestea.

Ansamblul factorilor menţionaţi acţionează în acelaşi sens, respectiv reducerea costului

datorită diversificării produselor şi serviciilor oferite.