De cele mai multe ori piata nu este nici monopol si nici in perfecta concurenta ci ce situeaza pe undeva pe la mijloc. Chiar si un producator monopolist va avea ceva concurenta din partea producatorilor produselor substitute.
Oligopolul (cativa vanzatori) si concurenta imperfecta (multi vanzatori dar nu in concurenta perfecta) sunt diferite fata de monopol si de concurenta perfecta in sensul ca in astfel de situatie o firma trebuie sa tina seama in luarea deciziilor privind pretul si de actiunile rivalilor.
Aceste concepte se studiaza mai ales cu ajutorul unor modele specifice pentru tipuri specifice de industrii, modelari de strategii, ceea ce vom numi mai departe teoria jocurilor. Despre aceste lucruri vom discuta in capitolul urmator.
Pentru avea succes intr-o lume de firme interdependente, un manager trebuie sa planifice o strategie de productie prin care sa tina seama de productia similara a celorlalte firme.
Acesta trebuie sa anticipeze ce au planificat sa faca rivalii firmei dar si modul lor de reactie la schimbarile in productia propriei firme.
E ca si cum managerul ar juca un joc cu rivalii firmei folosind strategii similare celor folosite intr-un joc complex cum ar fi sahul. Aceste lucruri i-a facut pe economisti sa studieze rivalitatea intre firme interdependente cu ajutorul unor concepte matematice.
Matricea de plati a unui joc. In principiu, un joc in economie consta intr-un set de jucatori (firme de consumatori), un set de strategii disponibile fiecarui jucator si un set de valori (profituri sau utilitati) obtinut ca o functie a strategiilor adoptate simultan de cei doi jucatori. De exemplu sunt doua firme (X si Y) si doua strategii posibile (A sau B). Matricea de plati indica aici posibilele profituri ale fiecarei firme: Se observa ca daca firmele coopereaza si ambele aleg strategia A pot avea impreuna un profit mai mare decat prin orice alta strategie individuala. Jocurile prin care un jucator castiga totdeauna in dezavantajul celuilalt se numesc jocuri cu suma zero (zero sum games) Modelele de oligopol discutate in acest capitol sunt prin natura lor jocuri de suma nenula.
Exista doua concepte teoretice de baza in studiul jocurilor de suma. Pe de o parte putem modela firme care joaca un joc cooperativ unde scopul este maximizarea profitului agregat al grupului si apoi sa-l distribuie in asa fel incat nici un jucator sa nu aiba un rezultat mai slab comparativ cu un joc noncooperativ. Pe de alta parte un joc de suma nenula poate fi vazut ca un joc noncooperativ in care fiecare face tot posibilul pentru binele sau fara a coopera.
Cand un grup de firme incearca sa coopereze ne referim la grup ca fiind un cartel. Pentru ca membrii cartelului sa beneficieze de intelegere trebuie ca fiecare dintre acestia sa aiba un castig cel putin la fel de mare ca in cazul in care firmele nu ar coopera.
Diferenta dintre profitul de monopol si suma profiturilor pe care le pot obtine toate firmele daca ar coopera (care este ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
