Ofertă de input

Obiective

- a explica particularităţile ofertei de factori de producţie;

- a arăta efectul monopolurilor pe piaţa de input.

*

* *

1. Particularităţile ofertei de factori de producţie

Ofertanţii de input sunt:

- familiile – mai ales în privinţa muncii;

- cei care economisesc bani şi deţin resursele naturale – organizaţii de afaceri şi parţial familii;

- organizaţiile economice care produc bunurile capital.

Avem următoarea ipoteză de simplificare: întreprinzătorii nu folosesc resurse aflate în proprietate proprie, ci le închiriază de la proprietarii lor, plătind pentru dreptul de a le utiliza o anumită „chirie”.

Chiria este suma de bani plătită pentru utilizarea unei unităţi de input dat. Este deci preţul valorificării resursei, care din punctul de vedere al proprietarului reprezintă venit, iar pentru întreprinzător reprezintă un cost al factorilor.

Oferta de piaţă a inputului „i” arată ce cantităţi oferă împreună proprietarii resursei date, în condiţiile diferitelor tarife de închiriere.

Are panta pozitivă: dacă tariful creşte, în mod normal, creşte şi oferta de input. Oferta pieţei se obţine prin însumarea orizontală a ofertelor individuale ale proprietarilor de input „i”.

Între diferitele categorii de input există mari deosebiri în privinţa pantei curbei ofertei.

a) Categoriile de input ale căror ofertă este rigidă şi pe termen lung şi nu au alternative de utilizare, sunt reprezentate în figura 14.1.

Oferta de input nu poate creşte prin producţie. Nu există alternative de utilizare, deci venitul de transfer este zero. Exemplu: pământul şi alte resurse naturale neregenerabile, capacităţile creative înnăscute ale oamenilor (talente), aptitudinile

manageriale native etc. Chiria începe teoretic de la zero şi constituie rentă economică pură. depinde de cerere.

b) Categoriile de input a căror ofertă este rigidă şi pe termen lung, dar au alternative de utilizare, apar în figura 14.2. Aici, proprietarii de input aleg acea alternativă la care chiria primită de la un întreprinzător depăşeşte costul de oportunitate, adică cel mai mare venit (preţ) realizabil cu o altă alternativă de utilizare sacrificată.

c) Categoriile de input la care oferta pe termen lung poate creşte dacă chiria creşte (bunuri de capital fabricate) şi la care există alternative de utilizare, deci cost de oportunitate, sunt prezentate în figura 14.3. Cu câţ creşte oferta, creşte şi costul de oportunitate (pt = preţ de transfer).

Oferta pe termen scurt este limitată, dar pe termen lung se poate mări. Aici intră şi capitalul uman care necesită timp şi costuri pentru pregătirea de specialitate.

Renta economică se poate realiza doar pe termen scurt şi tranzitoriu (cvasirentă).

d) Categoriile de input la care oferta este perfect elastică, adică oferta reacţionează sensibil şi pe termen scurt la creşterea cererii, apar în figura 14.4. Chiria coincide aproximativ cu costul de oportunitate al factorului dat.

Întregul venit al proprietarului este venit de transfer, iar renta economică este nulă.

Chiria trebuie să fie cel puţin atât de mare încât dincolo de costul de oportunitate să acopere şi costul transferării factorului de la un domeniul de utilizare la altul (ex. dacă o persoană se angajează departe de locuinţă, salariul trebuie să fie mai mare cu costul transportului).

Trebuie să avem în vedere şi „cererea proprie” a familiilor ca alternativă de utilizare a factorului aflat în proprietatea lor. Aceasta este cererea de rezervare a familiei şi cauzează un cost de oportunitate în caz de închiriere a factorului dat, deci aduce un venit de transfer.