Ocuparea și Șomajul între Constrângeri și Relaxări

Echilibrul macroeconomic ţine in principal şi de echilibrul pieţei muncii. Acesta are în vedere relaţia dintre nevoia/ cererea de muncă şi oferta/ resursele de muncă. J.M. Keyenes în cunoscuta sa lucrare „ Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, publicată în 1936 oferă o abordare detaliată a acestei probleme.

„În mod absolut, ocuparea se exprimă prin numărul total al celor utilizaţi în activitatea socială. În mod relativ, se exprimă prin rata ocupării, determinată ca raport între numărul celor ocupaţi şi populaţia aptă de muncă.”

În legătură cu problema ocupării forţei de muncă, în literatura economică s-au conturat mai multe poziţii. Sub influenţa „ teoriei generale” a lui Keynes, mulţi economişti occidentali au considerat că ocuparea deplină este, aşa cum afirma N.W. Arndt „ cea mai importantă problemă”, iar Gunnar Myrdal, Nicolas Kaldor ş.a. erau de părere că ocuparea deplină este „ un factor important al creşterii economice”. O altă categorie o reprezintă economiştii (între care Juan Robinson), care consideră ocuparea deplină ca o stare ideală ce are puţine şanse de realizare, iar adepţii neoliberalismului contemporan şi mai ales al gândirii monetariste susţin că ocuparea deplină este sursa inflaţiei, preconizând renunţarea la conceptul ocupării depline şi la politica bazată pe acesta.

Definirea şomajului a reprezentat o chestiune pe larg dezbătută problemă de către literatura de specialitate. Unii economişti afirmă că acest fenomen este caracteristic „ individului privat de muncă”.

În sesn larg sunt denumiţi şomeri cei ce caută un loc de muncă şi au depus o cerere în acest sens la Agenţia Naţională de Angajări. Dar şi această definiţie este contestată.

Conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii ( BIM)- organizaţie din Sistemul Naţiunilor Unite- şomerii sunt acea categorie de persoane cuprinsă între 15-74(64) ani, care în perioada de referinţă îndeplineşte următoarele condiţii:

- Nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară activitate în scopul obţinerii unor venituri.

- Sunt în căutarea unui loc de muncă, realizând în ultimile 4 săptămâni demersuri pentru a-l găsi;

- Sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

De la 1 Martie 2002 a intrat în viguare Legea Nr: 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Conform prevederilor acestei legi, în România, şomer înregistrat este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi pânâ la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezenţei legii;

d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă;

e) este înregistată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege .

Concluzionând cu o caracterizare a fenomenului, şomajul se traduce ca o stare, (latură) negativă a economiei, în care se manifestă un dezechilibru important al pieţei muncii, prin care oferta de forţă de muncă (sau cererea de locuri de muncă) devansează cererea de forţă de muncă din parte agenţilor economici (sau oferta de locuri de muncă din partea acestora).