Ocuparea și Șomajul

în sistemul factorilor de productie, munca omului ocupa primul si cel mai important loc. Specificul locului si rolului acestui factor, în ansamblul conditiilor care dau continut si forma oricarei proces de productie, tine de faptul ca omul este purtatorul si depozitarul aptitudinilor fizice si intelectuale necesare a fi puse în valoare în actul productiv.

3.1. Ocuparea fortei de munca

Resursele de munca reprezinta acea parte a populatiei unei tari care dispune de un ansamblu de cunostinte, de capacitati fizice si intelectuale, care îi permit sa desfasoare o munca utila în unul din domeniile de activitate existente. Din punct de vedere statistic, resursele de munca cuprind populatia în vârsta de munca si apta de munca si populatia sub si peste limita vârstei de munca ocupata efectiv în economie. Criteriile care definesc continutul si sfera de cuprindere a resurselor de munca sunt: vârsta de munca stabilita prin legislatia muncii, starea de sanatate a populatiei si gradul de disponibilitate al persoanelor pentru activitati economico-sociale.

Punctul de pornire în determinarea resurselor de munca îl constituie populatia totala a unei tari, care, la rândul sau, cuprinde populatia inactiva si populatia activa.

Populatia inactiva (în sensul actualei legislatii a României si a prevederilor BIM) se refera la toate persoanele care în perioada de referinta (un an) se afla în una din situatiile urmatoare: elevi si studenti care nu lucreaza, pensionari care nu au fost reangajati sau nu muncesc pentru venituri în bani sau în natura, persoanele casnice (care desfasoara numai activitati casnice în gospodarie: prepararea hranei, îngrijirea copiilor, curatenie etc.) persoanele întretinute de alte persoane, de catre stat sau se întretin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente etc.), si copii sub vârsta minima legala de munca.

Populatia activa cuprinde toate persoanele care furnizeaza forta de munca disponibila pentru productia de bunuri si servicii, în cadrul perioadei de referinta. Indicator grosier al resurselor de munca, notiunea de populatia activa se utilizeaza mai ales pentru comparatii internationale. Structurile principale ale populatiei active sunt populatia ocupata si somerii.

Populatia ocupata se refera la toate persoanele care desfasoara activitate în unul din domeniile vietii economico-sociale, primesc o retributie pentru activitatea realizata sau dispun de produsul propriei activitati. Acest indicator nu face deosebire între persoanele care lucreaza cu timp complet si cele care lucreaza cu orar redus, astfel ca pentru comparatii internationale trebuie sa se efectueze reajustari, în functie de volumul de munca prestat de anumite categorii ale populatiei ocupate.

Dupa statutul profesional al persoanelor ocupate, populatia ocupata este alcatuita din:

a) salariati, ca persoane care îsi exercita activitatea pe baza unui contract de munca într-o unitate economica, sociala sau la persoane particulare, în schimbul unei remuneratii sub forma de salariu;

b) patroni, respectiv persoanele care-si exercita ocupatia în propria sa unitate (societate comerciala, întreprindere, agentie, atelier, birou, magazin, firma, etc.) pentru a carei activitate are angajati lucratori salariati;

c) lucratori pe cont propriu sunt persoane care-si exercita activitatea fie în unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii lor profesionale, dar nu au angajat nici un salariat, putând fi ajutati sau nu de membrii familiei, care nu sunt remunerati;