Obiectivele Politicii Monetare a BCE

Stabilitatea preţurilor – obiectivul Eurosistemului

Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor. Aceasta este dispoziţia esenţială a capitolului referitor la politica monetară din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Axând politica monetară a BCE pe îndeplinirea acestui obiectiv, Tratatul reflectă gândirea economică modernă în ceea ce priveşte rolul, domeniul de aplicare şi limitele politicii monetare şi se află la baza structurii instituţionale şi organizatorice a activităţii de bancă centrală în cadrul Uniunii Economice şi Monetare.

Tratatul a stabilit obiectivul de menţinere a stabilităţii preţurilor din mai multe motive.

În primul rând, decenii de experienţă practică şi numeroase studii economice sugerează că o politică monetară orientată spre menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen lung va contribui cel mai mult la îmbunătăţirea perspectivelor economice şi la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor.

În al doilea rând, fundamentele teoretice ale politicii monetare, precum şi experienţa dobândită în trecut dovedesc faptul că politica monetară poate influenţa, în ultimă instanţă, numai nivelul preţurilor din economie. Astfel, menţinerea stabilităţii preţurilor este singurul obiectiv realizabil pentru politica monetară pe termen mediu. În schimb, exceptând impactul pozitiv al stabilităţii preţurilor, politica monetară nu poate avea o influenţă durabilă asupra variabilelor reale.

Eurosistemul trebuie să acţioneze în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor.

Stabilitatea preţurilor – definiţie

Deşi Tratatul de la Maastricht stabileşte în mod clar că obiectivul fundamental al BCE este acela de a menţine stabilitatea preţurilor, acesta nu prevede o definiţie exactă a „stabilităţii preţurilor”. Astfel, în luna octombrie 1998, Consiliul guvernatorilor BCE a publicat o definiţie cantitativă a stabilităţii preţurilor: „o creştere anuală mai mică de 2% a indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) pentru zona euro”. Consiliul guvernatorilor a precizat, de asemenea, că stabilitatea preţurilor „trebuie menţinută pe termen mediu”. Într-adevăr, Consiliul guvernatorilor intenţionează să menţină rata inflaţiei la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu.

Avantajele stabilităţii preţurilor

Obiectivul privind stabilitatea preţurilor se referă la nivelul general al preţurilor în economie şi implică evitarea atât a inflaţiei prelungite, cât şi a deflaţiei. Stabilitatea preţurilor contribuie prin mai multe modalităţi la obţinerea unor niveluri ridicate de activitate economică şi de ocupare a forţei de muncă:

- Stabilitatea preţurilor facilitează recunoaşterea variaţiilor la nivelul preţurilor relative, ţinând seama de faptul că astfel de variaţii nu sunt eclipsate de fluctuaţiile preţurilor la nivel global. Aceasta permite firmelor şi consumatorilor să fie mai bine informaţi în adoptarea deciziilor privind consumul şi investiţiile, permiţând o alocare mai eficientă a resurselor pe piaţă. Sprijinind piaţa în alocarea resurselor în domeniile în care acestea pot fi utilizate cu maximă productivitate, stabilitatea preţurilor creşte potenţialul productiv al economiei.

- În cazul în care investitorii pot fi siguri de menţinerea stabilităţii preţurilor în viitor, aceştia nu vor solicita nicio „primă de risc de inflaţie” pentru compensarea riscurilor asociate cu deţinerea activelor nominale pe termen lung. Prin reducerea primelor de risc conţinute în ratele reale ale dobânzii, politica monetară poate contribui la o alocare eficientă a resurselor pe piaţa de capital şi astfel poate spori stimulentele necesare investiţiilor, ceea ce susţine prosperitatea economică.

- De asemenea, dacă menţinerea stabilităţii preţurilor este plauzibilă, există şanse minime ca persoanele fizice şi firmele să devieze resursele din sfera productivă pentru a se asigura împotriva inflaţiei. De exemplu, în contextul unei inflaţii ridicate, agenţii economici sunt stimulaţi să facă rezerve de bunuri reale, ţinând seama de faptul că, în astfel de circumstanţe, acestea din urmă constituie o mai bună rezervă de valoare decât numerarul sau anumite active financiare. Totuşi, tezaurizarea bunurilor nu reprezintă o decizie investiţională eficientă şi prin urmare, împiedică creşterea economică.

- Fiscalitatea şi sistemele de protecţie socială pot crea stimulente greşite care distorsionează comportamentul economic. În majoritatea cazurilor, aceste distorsionări sunt accentuate de fenomenul inflaţiei sau al deflaţiei. Stabilitatea preţurilor elimină costurile economice reale generate în momentul în care inflaţia amplifică efectele distorsionate exercitate de sistemele fiscale şi de protecţie socială.

- Un mediu economic caracterizat prin preţuri stabile contribuie la menţinerea coeziunii şi stabilităţii sociale, întrucât stabilitatea preţurilor previne redistribuirea arbitrară şi semnificativă a veniturilor şi a prosperităţii, fenomen întâlnit atât în mediul inflaţionist, cât şi în cel cu trăsături deflaţioniste. Diverse scenarii din secolul al XX-lea au demonstrat că ratele ridicate ale inflaţiei sau deflaţiei pot crea instabilitate politică şi socială.

- Stabilitatea preţurilor contribuie, de asemenea, la stabilitatea financiară, deoarece elimină disfuncţionalităţile şi incertitudinile care apar la nivelul pieţelor ca urmare a instabilităţii preţurilor. De exemplu, stabilitatea preţurilor reduce nivelul primelor de risc încorporate în ratele dobânzilor, întrucât scade gradul de incertitudine asociat inflaţiei viitoare.

un obiectiv al Uniunii Europene.

Strategia de politică monetară a BCE

Rolul strategiei de politică monetară a BCE

Strategia de politică monetară constituie o descriere coerentă şi structurată a modului în care deciziile de politică monetară sunt adoptate în vederea atingerii obiectivului băncii centrale.

Prin intermediul acestei strategii, se îndeplinesc două misiuni importante. În primul rând, prin impunerea unei structuri precise la nivelul procesului decizional, strategia asigură faptul că informaţiile şi analizele necesare în vederea adoptării unor astfel de decizii (pe plan intern) sunt la dispoziţia Consiliului guvernatorilor BCE. În al doilea rând, strategia reprezintă un instrument prin care deciziile de politică monetară sunt explicate publicului (pe plan extern). Prin sprijinirea eficienţei politicii monetare şi prin comunicarea angajamentului băncii centrale privind stabilitatea preţurilor, strategia contribuie la credibilitatea BCE pe pieţele financiare.

Sarcina principală a BCE în calitate de coordonator al Eurosistemului este punerea în aplicare a politicii monetare în zona euro, având ca scop menţinerea stabilităţii preţurilor. Prin intermediul ratelor dobânzii pe termen scurt, politica monetară influenţează economia şi în ultimă instanţă, nivelul preţurilor.

Abordarea bazată pe doi piloni

Cu scopul de a asigura o aplicare optimală a politicii monetare, BCE a adoptat o abordare specifică pentru a stabili caracterul şi amploarea riscurilor asupra stabilităţii preţurilor în zona euro. În acest sens, BCE trebuie să realizeze o analiză amănunţită a evoluţiilor monetare şi economice. Pentru a se asigura că toate informaţiile relevante sunt luate în considerare, BCE a creat aşa-numita „abordare bazată pe doi piloni”.