Motivația personalului - satisfacția în muncă

1. Aspecte teoretice privind motivatia personalului

1.1 CONCEPT, PROCESUL MOTIVATIONAL

In managementul firmei, sensul adevarat al actiunilor si comportamentului angajatilor nu poate fi descoperit fara cunoasterea motivelor care le-au generat. Aceasta justifica frecventa cu care ne intrebam si suntem intrebati aproape zilnic asupra motivelor deciziilor noastre si ale celorlalti. Cunoasterea motivelor nu ajuta numai la marirea eficientei actiunilor, la cresterea posibilitatilor de explicare si predictie a comportamentului uman, ci si la descifrarea valorii morale a acestuia.

Un fapt universal valabil este ca foarte putini angajati muncesc la nivelul capacitatii lor.

Motivatia reprezinta suma energiilor interne si externe care initiaza si dirijeaza comportamentul spre un scop care, daca va fi atins, determina satisfacerea unei necesitati.

Preocuparea pentru cunoasterea motivatiei este importanta pentru manager.

Un manager care nu stie sa descopere cauzele unei motivatii reduse sau nu se pricepe sa stimuleze o motivatie pozitiva, va avea un impact redus in eforturile sale de inscriere a organizatiei pe o traiectorie ascendenta. Imperativele dezvoltarii organizationale impun ca managerul sa nu se multumeasca doar cu a privii superficial comportamentul angajatilor, ci sa actioneze pentru al intelege si influenta.

Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane motivatia este definita ca fiind

” totalitatea mobilurilor , constiente sau inconstiente, care determina o persoana sa efectueze o anumita actiune sa sa tinda spre un anumit scop”.

Cunoasterea motivatiei constituie un domeniu vast de cercetare a psihologiei umane, stiinta care incearca sa elucideze si cauzele interioare care determina o anumita conduita. Cel mai adesea punctul de vedere psihologic lega motivatia personalului de trebuintele personalului si nevoile umane.

Simptomele lipsei de motivare ale angajatului pot fi depistate usor. Citeva dintre aceste sunt:

apatia, plictiseala, lipsa de atentie si concentrare, pierderea timpului, absente si intirzieri, lipsa de implicare in realizarea obiectivelor de munca.

Multi manageri sunt de parere ca succesul unei firme este determinat de eforturile depuse de membrii ei si ca abordarea comportamentului prin prisma motivatiei este deosebit de dificila.

Managerul preocupat cu adevarat de prosperitatea firmei isi evalueaza in permanenta angajatii. Intr-o economie in care domina competitia, managerul nu trebuie sa fie orbit doar de perspectiva profitului., el trebuie sa se preocupe si ca angajatii sa dobindeasca sentimentul implicarii totale in prosperitatea firmei.

Optimul motivational a constituit o preocupare constanta a specialistilor in managementul organizatiilor, fiind apreciat ca acea dominanta si intensitate a diverselor forme de motivatie care permit obtinerea unor performante inalte sau cel putin atingerea obiectivelor propuse.

Expertii in psihologia umana disting din punct de vedere al factorilor generatori mai multe forme pe care le imbraca motivatia:

• A. Motivatia pozitiva si motivatia negativa, astfel:

Motivatia pozitiva: este produsa de stimuli cu actiune favorabila asupra persoanei, relatiilor

interumane sau asupra activitatii. Motivatia pozitiva a unui comportament se face prin accentuarea partilor pozitive ale comportamentului in scopul eliminarii partilor negative.

Motivatia pozitiva prin numeroasele satisfactii pe care le genereaza, contribuie la instaurarea unui moral ridicat si la dezvoltarea individuala a salariatilor, la performante ridicate in organizatie.

Motivatia negativa: este o forma primitiva a motivatiei, fiind produsa de o stimuli cu actiune negativa, inhibitorie, avind ca scop eliminarea unor efecte comportamentale nedorite. Aceasta ia forma amenintarii blamarii sau pedepsirii, putindu-se manifesta : verbal (“nu esti atent”, “aici ai gresit”), material (amendare, retrogradare).

• B.Motivatia intrinseca si motivatia extrinseca

Motivatia intrinseca: este denumita uneori si interna sau directa, isi are radacinile in trebuintele personale ale individului, este specifica structurii interioare si nu impusa din exterior. Sursa generatoare a acestei motivatii se afla in insusi continutul muncii, care nu mai apare ca mijloc de dobindire a unor beneficii, ci constitue o trebuinta care se naste si se dezvolta in procesul satisfacerii ei. Managerii pot si ar trebui sa favorizeze motivatia intrinseca prin cunoasterea detaliata si aprofundata a specificului fiecarui subordonat sau colaborator si prin atribuirea de sarcini si crearea de conditii de lucru care sa corespunda potentialului si asteptarilor fiecaruia.