Monopolul la SC UPC Bacău

Monopolul

1. Definirea si comportamentul monopolurilor

Se spune că o întreprindere se află în poziţie de monopol dacă ea este singura întreprindere ce oferă un anumit tip de bun. Este vorba de o situaţie complet opusă cazului de concurenţă perfectă. Pe pieţele cu concurenţă perfectă, ofertanţii şi consumatorii sunt în număr foarte mare şi nici unul dintre ei nu este individual responsabil de determinarea preţului. În situaţie de monopol întreprinderea este singura ce oferă un anumit bun şi ea este cea care determină preţul la care se vinde produsul său. Se spune că este un “furnizor de preţ” prin opoziţie cu agenţii care intervin pe pieţele cu concurenţă perfectă care se numesc “beneficiari ai preţului”.

La o primă abordare există impresia că pieţele de monopol sunt străine de noţiunea însăşi de concurenţă căci, prin definiţie, monopolul nu are rival.

Este un punct de vedere superficial. Mai întâi că monopolul trebuie să ţină seama de reacţia clientelei sale la preţul practicat; un preţ prea ridicat descurajează clientela şi aceasta se poate îndrepta către alte bunuri substituibile bunului vândut de către monopol.

Atunci când pentru bunul produs de monopol nu există un bun substituibil foarte apropiat monopolul poate creşte într-o anumită măsură preţul de vânzare al produselor sale fără ca clientela să se îndrepte masiv către alte bunuri. Pe de altă parte dacă monopolul fixează preţuri prea ridicate şi dacă există intrare liberă pe piaţă, alte întreprinderi pot decide să producă bunul produs exclusiv de monopol şi astfel îşi va crea o concurenţă pe propria sa piaţă.

Acest risc poate conduce monopolul să impună o anumită disciplină în materie de preţ, astfel încât să evite ca această concurenţă potenţială să se manifeste; ca atare o poziţie de monopol se poate pierde.

2. Cauzele care generează situaţia de monopol

Un factor fundamental este mărimea “scalei de eficienţa minimă” adica nivelul de output care minimizează costul mediu în comparaţie cu amploarea cererii.

Controlul şi intervenţia asupra monopolurilor sunt mai eficiente când monopolul este privat decât atunci când el este de stat. Există interdicţia de a forma cartel.

Existenţa monopolurilor este generată de patru cauze importante:

2.1. Situaţiile de „monopol natural”;

2.2. Controlul unei resurse rare sau a unui brevet;

2.3. Poziţiile de monopol instituţional;

2.4. Mecanismele de concurenţă.

2.1 Situaţiile de „monopol natural”

Se spune că avem de-a face cu monopol natural pe o piaţă atunci când pentru orice nivel de producţie, costul factorilor utilizaţi este minimal iar producţia este realizată de o singură întreprindere. O condiţie suficientă (dar nu necesară) pentru a avea o astfel de situaţie este ca toate întreprinderile susceptibile de a produce bunul să aibă aceeaşi tehnologie iar costul lor mediu pe termen lung să fie descrescător.

În cazul unui monopol natural, grija eficacităţii va trebui să conducă la a nu lăsa decât o singură întreprindere pe piaţă pentru că numai aceea va fi în măsură să satisfacă cererea în mod mai eficace chiar decât în cazul în care clienţii se repartizează între mai multe oferte.

Sunt exemplele clasice privind reţelele de distribuţie a electricităţii, gazelor şi apei, reţelele de termoficare, sistemele de irigaţii, reţeaua de căi ferate. Dublarea sau triplarea acestor reţele numai din dorinţa de a exista întreprinderi concurente ar fi iraţional din punct de vedere economic, întrucât pe de o parte, ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investiţii, iar pe de altă parte, între aceste întreprinderi s-ar putea realiza întelegeri secrete, pentru fixarea preţurilor şi, în fond, problema restaurării concurenţei tot nu s-ar rezolva.

2.2 Controlul unei resurse rare sau a unui brevet de fabricaţie

Controlul unei resurse rare sau a unui brevet de fabricaţie constituie a doua origine posibilă a situaţiilor de monopol. Dacă o întreprindere controlează în totalitate oferta unei materii prime indispensabilă producţiei unui anumit bun, ea îşi asigură o poziţie de monopol pe piaţa acestui bun (exemplu Gazprom – Rusia, Petrom- România).

De asemenea, o întrepridere se gaseşte temporar în situaţie de monopol dacă dispune de un brevet ce-i asigură pe o anumită durată exclusivitatea fabricării unui produs determinat. De exemplu, firma Microsoft prin controlul pachetului Windows şi a asigurat o poziţie de monopol pe piaţă.

Durata optimă a unui brevet a fost stabilită la 17 ani (de către W. Nordhaus, Universitatea Yale, SUA). În această perioadă, deţinătorii unui brevet, au monopol asupra invenției. Când brevetul expiră, toată lumea este liberă să folosească tehnica conţinută în el.

2.3 Poziţiile de monopol instituţional

Monopolurile îşi pot găsi de asemenea originea în protecţia acordată de către puterea publică unei întreprinderi particulare. Se vorbeşte astfel de un monopol particular.

Ea poate fi acordată indirect, de exemplu, izolând în totalitate piaţa interioară de concurenţa străină printr-o protecţie vamală puternică. Totuşi, această protecţie este bine să fie pe termen scurt.