Modelul Economic Suedez în Secolele XX-XXI

Introducere

Imaginati-va o viata in care munca este optionala, iar statul garanteaza un standard minim de trai, indiferent de efortul depus sau de munca. Un asemenea sistem s-a aflat la centrul politicii suedeze inca din anul 1932.

Aceasta lucrare isi propune sa defineasca si sa puna in discutie particularitatile modelului suedez si doreste sa identifice elementele centrale care explica succesul ei rapid. Vom pune apoi in discutie cauzele care au dus la declinul acestui model in ultimii treizeci de ani, cu referiri in special la internationalizarea pietelor de afaceri si a celor financiare (adica procesul pe care il definim azi ca „globalizare”).

Suedia este o una dintre tarile europene cu un nivel de trai foarte ridicat, fiind o societate bine organizata, cu o constructie sociala care au facut-o recunoscuta pentru politica sociala generoasa fata de cetatenii sai si inegalitatile sociale reduse. Protectia sociala eficienta a statului suedez se manifesta, pe de-o parte, prin beneficiile sociale acordate la un nivel ridicat financiar fata de statele occidentale, iar pe de alta parte prin acoperirea tuturor grupurilor cu nevoi: batrâni, copii, invalizi, someri, femei etc.

Referindu-ne la politicile adresate femeilor, statul bunastarii suedez a fost definit ca unul prietenos fata de problemele acestora (women-friendly welfare state), pentru ca atât preocuparile statului fata de bunastarea familiei/femeilor, manifestate prin politicile sociale adresate lor, cât si reprezentarea femeilor la nivel de conducere politic formal (puterea de decizie pe care acestea o au la nivelul societatii) sunt la un nivel ridicat. O alta preocupare în aceeasi directie a societatii suedeze e cea pentru egalitatea de gen în diverse domenii. Tarile scandinave si în special Suedia au devenit cunoscute de peste trei decenii ca lideri în promovarea egalitatii dintre cele doua sexe si în politicile sociale de sustinere a femeilor.

De mentionat este si sistemul de pensii, o initiativa implementata cu aproape un deceniu in urma in Suedia care pare sa devina un model ce va fi urmat pe plan mondial in sectorul pensiilor.

I. Fundamentele modelului suedez al “statului bunastarii”

Cum se poate defini „modelul suedez al statului bunastarii”? Probabil cea mai buna descriere este aceea de „incercare de a creea egalitatea si cresterea economica prin combinarea solidaritatii politicii salariale unioniste (union wage policy) si politicile guvernamentale interventioniste atat pe piata muncii cat si pe cea de capital.” Din 1950 si pana in 1970, modelul suedez al bunastarii a reusit cu succes sa isi indeplineasca promisiunile legate de somaj scazut, inflatie scazuta si o relativa egalitate a distributiei bunastarii in ciuda limitelor structurii economice capitaliste.

Valorile social-democratiei suedeze au fost definite de catre Ernst Wigforss, si transpuse in practica prin modelul Rhen-Meidner. Ernst Wigforss a fost probabil cel mai influent teoretician social-democrat pe care l-a avut Suedia secolului XX. Ministru de Finante al Suediei din 1932 pana in 1949, Wigforss a pus bazele politicilor social-democrate de dupa Razboi. Ideologia sa combina 3 factori importanti: revizuirea marxismului, idealurile social-democrate si teorii pentru atingerea scopurilor social-democrate prin utilizarea mecanismelor statale. Wigforss a respins teoria caderii capitalismului si a inevitabilei transformari a societatii in socialism. De asemenea a criticat marxismul ca nefiind nici stiinta, nici un sistem etic valid. Dimpotriva, pentru Wigforss, socialismul era doar un ideal care trebuie implementat. Astfel, transformarea societatii intr-una fara clase urma sa fie atinsa nu prin revolutie, ci prin mijloace graduale si pasnice, in cadrul procesului democratic. Respingand ipoteza unei eventuale prabusiri a capitalismului, precum si cea a revolutiei, Wigforss a identificat valorile de baza ale socialismului – precum egalitatea, cooperarea si solidaritatea – ca factori care promovau socialismul ca moral superior societatii capitaliste. Valori precum egalitatea, libertatea, securitatea, eficienta si solidaritatea erau pentru teoreticianul suedez mijloace prin care se putea construi o societate dreapta, care sa compenseze inegalitatile dure pe care capitalismul are tendinta de a le produce. Ultimul factor care constituia ideologia lui Wigforss se refera la teoriile lui despre felul in care trebuie folosit statul in atingerea idealurilor social-democrate. Metodele propuse de Wigforss sunt: controlul social al investitiilor si sustinerea unui „stat al bunastarii”. In viziunea sa, investitiile erau concentrate in mainilor catorva persoane private. In consecinta, el a sustinut utilizarea statului pentru a preveni investitiile private peste granita – politica pe care Suedia avea s-o puna in practica in viitorul nu foarte indepartat – pentru a stimula investitiile in industria interna. Nu in ultimul rand, referindu-se la statul bunastarii, Wigforss l-a imaginat in combinatie cu o politica de impozitare progresiva si o piata de munca activa, care urmau sa preintampine saracirea populatiei, cat si sa stopeze somajul si sa asigure redistribuirea nationala a resurselor.