Modalități de apreciere a eficienței formelor de salarizare într-o întreprindere economică

1. INTRODUCERE

Implicarea factorilor de producţie în activităţile economice determină, ca o necesitate obiectivă, recompensarea lor. Astfel, factorul muncă este recompensat prin salariu .

De-a lungul secolelor, noţiunea de salariul şi-a modificat şi diversificat semnificaţia.

În sens larg, salariul reprezintă venitul însuşit prin muncă.

Salariul nu a existat în toate timpurile, cu toate că factorul muncă a participat dintotdeauna la procesele de producţie. Salariul s-a generalizat ca mod de remunerare, o dată cu trecerea la organizarea sistematică a producţiei manufacturate. Deci, salariul „ nu constituie decât un mod de remunerare, nu absolut şi unic, ci relativ recent în istoria economică, care nu s-a generalizat decât o dată cu organizarea capitalistă şi patronală modernă … .

Problematica salariului a constituit o preocupare constantă a economiştilor începând cu şcoala clasică.

Clasicii economiei politice considerau salariul un venit ce recompensează munca, mărimea acestuia oscilând în jurul nivelului natural. Substanţa salariului şi mărimea lui erau explicate prin ceea ce economiştii clasici au numit teoria costului formarii resurselor de munca. Intr-o asemenea optica, salariul este definit ca suma de bani prin care se asigură strictul necesar pentru întreţinerea salariului şi a familiei sale .

Adam Smith a văzut în salariul o categorie naturala – „răsplata naturala a muncii”.După Smith, salariul este singurul venit bazat pe munca şi trebuie să corespundă minimului de obiecte de consum necesar muncitorului si familiei sale. In acest sens, el scria : „Un om trebuie întotdeauna sa poată trai din munca sa, iar salariul trebuie sa fie cel puţin suficient pentru a-l întreţine. Salariul trebuie sa fie in cele mai multe împrejurări, chiar ceva mai mare decât atât, astfel ar fi imposibil pentru muncitor să întemeieze şi să tina o familie, iar cursul vieţii al unor asemenea muncitori n-ar putea dura mai mult de o generaţie” .

Unii economişti, P.A.Samuelson de exemplu, apreciază ca „omul este mai mult o marfa” şi îşi „închiriază serviciile pe baza unui preţ „ – salariul – care este „de la distantă cel mai important preţ” . Acesta se formează urmând, în liniile generale, aceleaşi principii; ca in cazul oricărei alte mărfi.

2. FORMELE SALARIULUI

“Salariul, indiferent de denumirea sa, reprezintă suma de bani data de patron salariatului în temeiul unui contract individual de munca pentru munca efectuata sau ce trebuie efectuata şi pentru serviciile îndeplinite sau ce trebuie îndeplinite.” (A. Atanasiu)

Grupul American de consulting pentru Business Practice defineşte salariul ca “o recompensa acordata fiecărui angajat în schimbul contribuţiei sale la succesul firmei”. In timp ce definiţia românească pune accent pe efortul ce trebuie recompensat, cea Americana precizează ca numai rezultatele se recompensează. Poate ca aceasta diferenţa de optica explica parţial şi diferenţa de dezvoltare dintre cele două tari.

In România, prin Legea 14/1991 s-a instituit principiul negocierii salariale în cadrul regiilor autonome şi a societăţilor comerciale ceea ce este desemnat în mod tradiţional prin conceptual de liberalizarea salariilor. Teoretic, singurul corectiv îin aplicarea principiilor negocierii salariului consta în stabilirea salariilor prin lege ori prin alte acte normative pentru personalul din societăţile bugetare, precum şi a celui din regiile autonome cu specific deosebit. De asemenea prin lege se stabileşte nivelul salariului minim pe economie, cu obiectivul de protecţie sociala. Cu aceste excepţii, în prezent, salariile se stabilesc prin negociere colectiva sindicală.

In Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, prin care s-au detaliat elementele ce se cuprind în salariul individual brut, se arata ca acesta cuprinde: salariile de baza brute, sporurile, îndemnizaţiile, sumele plătite din fondul de salarii, sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie, premiile anuale, drepturile în natura, alte adaosuri la salarii.

Conform legii, salariul de baza adausurile şi sporurile sunt confidenţiale, nu pot fi comunicate, sub sancţiunea suportării rigorilor legii, altor persoane fizice sau juridice. Se considera ca un contract de munca are un caracter confidenţial încercându-se in acest fel protejarea întreprinderilor în competiţie pentru menţinerea salariaţilor si evitarea situaţiilor conflictuale ce ar rezulta din înţelegerea greşită parţială sau neînţelegerea raporturilor contractuale.

Salariul îmbracă doua forme principale de manifestare :

- salariul nominal;

- salariul real.