Modalități de Apreciere a Eficenței Formelor de Salarizare într-o Întreprindere Economică

Salariul

- Salariul, indiferent de denumirea sa, reprezinta suma de bani data de patron salariatului in temeiul unui contract individual de munca pentru munca efectuata sau ce trebuie efectuata si pentru serviciile indeplinite sau ce trebuie îndeplinite.

„A.Anastasiu”

Conceptul de „salariu”

Salariul reprezintă suma plătită pentru a obţine serviciul factorului muncă, dar salariul se obţine după ce munca s a consumat şi, ca urmare, cele mai multe teorii consideră că salariul reprezintă un venit însuşit prin muncă. Din punct de vedere al desfăşurării activităţii economice el este pentru producător un cost, iar din punct de vedere al finalităţii acesteia este un venit.

Salariul este venitul posesorilor factorului muncă ca plată sau recompensă bănească pentru munca prestată. El se formează pe piaţa muncii prin confruntarea cererii cu oferta de muncă,iar mărimea sa depinde de eficienţa cu care este utilizat factorul muncă.

Salariul este suma platita pentru inchirierea capacitatii de a munci, in conditiile in care salariul se comporta ca un pret iar munca se comporta ca o marfa.

Salariul reprezinta, pe de o parte, un cost, o componenta a costului total al bunului sau serviciului economic obtinut (din punctul de vedere al unitatii economice) si pe de alta parte un venit pentru cei ce au contribuit la realizarea acelui bun sau serviciu .

Salariul reprezintă mai întîi suma plătită pentru a obţine serviciul factorului muncă. Dar, salariul se obţine după ce munca s a consumat, el deducîndu se din preţul încasat pentru bunul la producerea căruia a contribuit. De aceea salariul este şi un venit.Peste 90%din persoanele de pe Glob primesc salariu .

Din punct de vedere fiscal, salariul reprezintă:

Pentru angajatori (societate comercială, regie autonomă etc.), o cheltuială, ca orice altă cheltuială, impusă de necesitatea desfăşurării activităţii. Angajatorul, care face plata muncii” sub formă de salarii, are obligaţia:

De a se înregistra pe cheltuieli cu salariile acordate, care reprezintă o cheltuială cu salariile,;

Cheltuieli cu remuneraţiile personalului, care este o cheltuială deductibilă la calcului profilului impozabil (adică admisă a sa scădea din veniturile impozabile în scopul determinării profitului impozabil);

Din punct de vedere strict fiscal, sensul şi conţinutul noţiunii de salariu se vor înţelege corect şi pe deplin numai dacă este privit atat din punct de vedere al celui care îl acordă (al angajatorului, care este plătitorul de salarii), cât şi din punct de vedere al celui care îl primeşte (al salariatului, care este beneficiarul veniturilor din salarii).

Salariul reprezinta principala forma de venit in economia contemporana.

Salariul reprezinta un venit pentru salariat

Salariul reprezinta un cost pentru angajatori.

Salarium=suma de bani oferita soldatilor romani

Salariul este suma platita pentru inchirierea capacitatii de a munci, in conditiile in care salariul se comporta ca un pret iar munca se comporta ca o marfa. Salariul reprezinta, pe de o parte, un cost, o componenta a costului total al bunului sau serviciului economic obtinut (din punctul de vedere al unitatii economice) si pe de alta parte un venit pentru cei ce au contribuit la realizarea acelui bun sau serviciu.

Termenul „salariu” este de origine latină, provenind din cuvântul „salarium”, care însemna o plată făcută soldaţilor romani pentru cumpărarea sării.

Salariul nu a existat în toate timpurile, cu toate că factorul muncă a participat permanent la procesul de producţie. Inclusiv până în feudalism, nu era răspândită forma de muncă salariată, sclavii ori ţăranii iobagi nefiind plătiţi, pentru că nu erau consideraţi persoane cu autonomie. Cea mai cunoscută formă de plată era solda mercenarilor, pentru serviciile aduse în luptă.

Privit ca venit al persoanelor care participă prin munca lor la procesul de producţie, el este o categorie economică ce a apărut numai în anumite împrejurări social istorice, ale existenţei unor oameni lipsiţi de totalitatea condiţiilor necesare desfăşurării producţiei, dar autonomi, exceptând forţa lor de muncă.

În realitate termenul salariu s a păstrat în timp cu sensul de venit al unei persoane dependentă economic de o altă persoană (dar liberă juridic). Ch. Gide afirma: salariul „nu constituie decât un mod de remunerare nu absolut, nici unic, ci relativ recent în istoria economică şi care nu s a generalizat decât odată cu organizarea capitalistă şi patronală modernă”.

În societatea contemporană salariul este forma cea mai frecventă de venit. Ca urmare, este adesea considerat ca totalitatea veniturilor obţinute prin muncă, fiind extins în mod nepermis şi asupra veniturilor producătorilor sau liber profesioniştilor. Salariul nu reflectă toate tipurile de venituri obţinute prin muncă şi nici nu este forma tip a veniturilor.

Teorii privitoare la salariu

a. Unii autori îl consideră o plată pentru închirierea forţei de muncă. Gh. Gide consideră că salariul este preţul unei munci închiriate şi întrebuinţate de un anteprenor.

b. Alţi autori îl consideră preţ al cumpărării forţei de muncă, drept marfă, formându se pe piaţă ca orice alt preţ.

c. P. Samuelson se distanţează de aceste poziţii, afirmând „omul este mai mult decât o marfă, cu toate că e adevărat că omul închiriază serviciile sale pentru un preţ: acest preţ este nivelul salariului, care e de departe cel mai important preţ” (Economics).

Cert este că în condiţiile contemporane, salariul este cel mai important venit din societate. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic salariaţii reprezintă între 65 93% din populaţia ocupată. Salariul e important prin faptul că asigură cea mai mare parte a forţei de muncă.

Natura salariului

Poate fi tratată din perspectiva monistă (a unui singur factor explicativ)sau din perspectiva dualistă (a doi factori).

Concepţiile moniste explică substanţa salariului fie prin costul pentru formarea resurselor de muncă; fie prin productivitatea muncii, fiind rezultatul ei; fie prin capitalul uman (calificare, bagaj de cunoştinţe, experienţa profesională) care generează capital economic.

În ce priveşte concepţiile dualiste, acestea explică substanţa salariului concomitent prin costul forţei de muncă şi productivitatea muncii. Într adevăr, din punctul de vedere al producătorului salariul plătit este o cheltuială şi se include în costul de producţie, regăsindu se astfel în preţul bunurilor.

Având în vedere toate aceste perspective concluzionăm că substanţa salariului e partea din valoarea nou creată pe care o primesc persoane pentru participarea lor la activitatea economică în schimbul muncii ca factor nemijlocit de producţie.