Migrația

Unul dintre fenomenele asociate globalizării este multietnicitatea, adică convivirea în acelaşi teritoriu sau oraş a mai multor persoane care provin din toata lumea. Nu este o noutate, se stie că în toate marile oraşe şi imperii ale antichitatii trăiau persoane ce veneau din locuri foarte îndepărtate unele de altele. Dar chiar dacă fenomenele de migrație nu sunt ceva nou, ele se produc astăzi cu o intensitate și generalitate surprinzătoare.

Migraţiile sunt deplasări de grupuri umane ce îndepărtează persoanele de locuinţele lor obişnuite. Aceasta definiţie permite înglobarea fenomenelor demografice diferite, poate fi vorba de mişcări pacifiste sau agresive, voluntare sau involuntare.

Pornind de la cauzele generale şi particulare care generează mobilitatea populaţiei în teritorii, obţinem urmatorul tablou general al migraţiilor:

I Migraţii individuale;

II Migraţii pe grupe organizate.

Migraţii individuale determinate în primul rând de factori economici. În funcţie de raza lor de acţiune, de perioada de deplasare şi de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid în migraţii sezoniere şi deplasări definitive la mare distanţă. Acestea pot adeseori deveni definitive (migraţii forţate, migraţii libere pe raza limitată, migraţii industriale sau agricole). Cea mai des întâlnită formă de migraţii de acest fel este cunoscută sub denumirea de exod rural care vizează în primul rând mişcarile din interiorul ţărilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasările periodice fără legatură cu gradientul de muncă - de tip turism si de tip pelerinaj.

Printre migratiile actuale putem distinge fenomene variate:

Nomadismul se referă la mișcările obișnuit staționare, cu periodicitate anuală, realizate de grupuri de persoane între distanțe relativ scurte ce nu depășesc niciodată câteva sute de kilometrii. Sunt asociate sistemelor economice primitive, în care câștigul este de importanță cheie.

Migrațiile rural-urbane, de la câmp la oraş, se produc în toată lumea într-un ritm extraordinar. În 1950 mai puţin de 30% din locuitorii planetei trăiau în oraşe. În 2000, 2900 de milioane trăiau în zonele urbane, adică un 47% din populaţia mondială. Se prevede că, până în 2030, în oraşe vor locui 4900 de milioane, 60% din populaţia mondială.