Microeconomie

1. De ce costul de oportunitate nu poate fi 0?

Costul de oportunitate reprezinta valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renunta atunci cand se face o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, el masoara cea mai mare pierdere dintre variantele sacrificate, considerandu-se ca alegerea facuta constituie ,,castigul". Este valoarea sacrificiilor alegerilor efective, in conditiile resurselor date. 'Costul de oportunitate al unui bun este dat de ceea ce se sacrifica pentru a obtine acest bun'

Costul de oportunitate este consecinta a naturii umane, pentru ca omul este limitat in spatiu si timp.Astfel, el trebuie sa aleaga ce va face in momentul urmator, generand intotdeauna un cost de oportunitate.Costul de oportunitate este 0 numai atunci cand omul nu ar fi limitat in spatiu si timp, ar fi omniprezent si omnipotent, dar nu ar mai fi om, ci Dumnezeu.Asa ca omul, cat timp traieste, va avea un cost de oportunitate.

Orice activitate are un cost de oportunitate. Acest concept are un continut mai cuprinzator decat cel de cost din exprimarea curenta, obisnuita. El nu se limiteaza la simpla cheltuiala baneasca, ci desemneaza o estimare subiectiva a oportunitatilor sacrificate, care pot insemna mai mult decat banii cheltuiti.

Un astfel de exemplu si un astfel de raspuns nu detin potenta explicativa si argumentativa necesara intelegerii costului de oportunitate. In primul rand, deoarece costul de oportunitate nu poate fi redus la un obiect, de exemplu painea. In realitate, ,,costul" este reprezentat de satisfactia pe care Cristina ar fi obtinut-o daca ar fi ales sa cumpere celalalt bun, in speta painea. In al doilea rand, confuzia suplimentara rezulta tocmai din existenta, la indemana economistului a celuilalt bun. Acest fapt creeaza senzatia ca economistul detine capacitatea de a dezvalui costul de oportunitate, de a evalua chiar importanta acestuia.

2. De ce utilitatea marginala nu poate fi negativa?

Considerarea familiilor in calitatea lor de proprietare a resurselor productive si perceptoare de venituri se analizeaza in alta parte a acestui curs. Aici le vom considera in calitatea lor de consumatori de bunuri si servicii.

Jeremy Bentham

Analizand consumul la finele secolului trecut, economistii neoclasici, urmarind ideile filosofiei utilitariste a lui Jeremy Bentham, au presupus ca mobilul principal al indivizilor in cererea lor de bunuri si servicii era sa obtina maximul posibil de utilitate. Au observat utilitatea care proportiona consumul unui bun independent, intre alte lucruri, la cantitatea acestui bun ce a fost consumat de individ. Au stabilit astfel distinctia intre utilitatea totala, utilitate care proportioneaza toata cantitatea consumata a bunului, si utilitatea marginala: cresterea utilitatii totale produsa de consumul ultimei unitati consumate din acel bun. Au observat si ca la cresterea consumului unui bun satisfactia produsa de fiecare noua unitate este mai mica decat cea produsa de anterioara unitate, prin care au dedus ca utilitatea marginala este descrescatoare.

Presupunand, de exemplu, ca intram intr-o patiserie pentru a lua o gustare. Prima prajitura ne va da multa satisfactie; a doua nu ne va mai placea atat de mult. Daca continuam sa mancam prajituri, vom ajunge la un moment cand vom simti satietate. Orice prajitura mancata dupa starea de satietate ne va parea dezagradabila. Adica, utilitatea marginala a prajiturilor, utilitatea raportata la ultima prajitura consumata, se diminueaza, ajungand pana la a fi negativa.

Sunt reprezentate grafic utilitatea totala, in partea superioara, si utilitatea marginala produsa de prajiturile din exemplul nostru. A se observa ca inaltimea treptelor utilitatii totale coincide cu marimea treptelor utilitatii marginale. Ca efect, utilitatea totala perceputa de consumul a patru prajituri este aceeasi cu utilitatea totala perceputa prin consumul a trei prajituri plus utilitatea produsa de a patra, adica de utilitatea sa marginala.

Aceasta reprezentare a utilitatii s-a facut intr-o forma discreta, ceea ce vrea sa insemne ca, se ia in considerare efectul fiecarei prajituri pe rand. Am fi putut considera utilitatea produsa de fiecare jumatate de prajitura, sau de fiecare sfert, sau oricate parti din prajitura am fi dorit. Facand asa, latimea fiecarei trepte se va reduce pana la un punct si treapta se va transforma intr-o linie curba. Aceasta este o prezentare a utilitatii in forma continua.

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE

Este o buna situatie cand se ajusteaza

marginile intre fiecare linie a cheltuielilor inmodul in care utilitatea marginala a shilingului

cheltuit pe fiecare bun sa fie aceeasi. Si acest

rezultat va fi atins individual prin supravegherea

constanta daca exista ceva pentru care sa se

cheltuie atat de mult, ce ar castiga retragand

cativa bani din acea linie a cheltuielilor si

punandu-i in alta.

(Alfred Marshall, Principii de economie, 1890)

Daca unui individ i se oferaposibilitatea achizitionarii de unitati de doua tipuri de bunuri el va alege pe cel care ii va produce o satisfactie mai mare, adica pe acela a carui utilitate marginala este mai mare. Daca i se ofera posibilitatea sa aleaga din nou, el va folosi acelasi criteriu de fiecare data. Ca o consecinta a acestui fapt, utilitatea marginala a celui mai apetisant bun va fi diminuata pana la egalarea ei cu a altuia. Daca luam in considerare multe bunuri, argumentul continua sa fie acelasi pentru ca utilitatea marginala a tuturor bunurilor consumate tinde sa se egalizeze.