Metodologia de calcul și analiza eficienței investițiilor

1.1. Conceptul si caracteristici ale eficientei economice

a investitiilor. Efecte. Eforturi

Orice activitate umana este, in acelasi timp, consumatoare de resurse si producatoare de efecte.

Nivelul limitat al resurselor materiale si de munca genereaza cerinta economicitatii folosirii lor, in sensul asigurarii unor randamante maxime si a unor cheltuieli minime.

Exista o relatie obiectiva, cauzala si functionala intre efectele economico-sociale utile si efortul de resurse materiale, de munca si financiare pe care-l face societatea. Eficienta activitatii productive exprima tocmai necesitatea economisirii muncii sociale, ca o conditie a progresului economico-social.

Pornind de la sensul lingvistic al notiunii de eficienta (a produce efectul util asteptat) se poate spune ca eficienta este atributul oricarei actiuni umane de a produce efectul dorit. Eficienta economica inseamna obtinerea efectelor economico-sociale utile, in conditiile cheltuirii rationale, economicoase a resurselor tehnice, materiale, de munca si financiare, folosindu-se, in acest scop, metode stiintifice de conducere si organizare a activitatii productive. Acceptiunea notiunii de eficienta economica poate fi intalnita, in studiile de specialitate si in practica, in doua sensuri:

a) performante (rezultate dintre cele mai mari) ale unei activitati;

b) efecte maxime ale unei activitati in raport cu resursele alocate sau consumate. Acesta din urma este mai edificator, exprimand efectul util la unitatea de efort sau, invers, efortul depus la unitatea de efect util.

Analiza eficientei economice raspunde la intrebarile: cum se folosesc resursele si cat se consuma din ele; se urmareste, deci, atat gradul de valorificare cat ci economisirea acestora.

In acest context, este necesar ca resursele sa fie cat mai riguros structurate dupa criterii care sa corespunda cerintelor economice.

Dupa criteriul regenerarii in timp avem:

a) resurse regenerabile – resurse umane, materiale de natura vegetala, unele resurse energetice (energia valurilor, eoliana, solara, etc.);

b) resurse neregenerabile – resurse materiale si energetice de natura anorganica in general.

Dupa modul de particiapre la circuitul economic:

a) resurse potentiale – neintrate in circuitul economic;

b) resurse intrate in circuitul economic care pot fi:

• avansate – cele existente in patrimoniul intreprinderilor, chiar daca nu sunt efectiv folosite (investitii, mijloace fixe si circulante, etc.)

• ocupate – cele care contribuie la producerea efectelor utile in perioada respectiva (sunt resursele avansate exclusiv investitiile, mijloacele fixe in rezerva sau conservare, mijloacele circulante fara miscare, etc.)

• consumate – cele efectiv cheltuite pentru obtinerea efectelor economice si care se regasesc in costuri.

Dupa natura lor, resursele pot fi: umane, materiale, energetice, financiare, tehnice, etc.

In functie de tipul de resursa luata in considerare, putem vorbi de:

a) eficienta economica a resurselor avansate (aici se include si eficienta investitiilor);

b) eficienta resurselor ocupate, care, in functie de natura resursei poate fi:

• eficienta folosirii fortei de munca;

• eficienta folosirii mijloacelor fixe;

• eficienta folosirii resurselor materiale, banesti, valutare.

c) eficienta resurselor consumate.

Efectele economice pot fi directe – identificabile la obiectul realizat pe baza investitiei si indirecte – ca rezultat al efectului de propagare-in alte sectoare de activitate. In raport cu scopul urmarit ele pot fi: de baza sau complementare.

Corelatia dintre eforturi si efecte, din punct de vedere cantitativ, se exprima prin indicatori de eficienta, care, de regula, imbraca forma de raport matematic. Este necesar sa se foloseasca indicatori de eficienta, pentru a evidentia toate corelatiile posibile. Constructia sistemului de indicatori presupune o munca atenta de identificare si cuantificare a tuturor resurselor alocate sau consumate si a tipurilor de efecte generate. De un real folos este, in aceasta munca, matricea efect/efort. Este o matrice patrata, in care numarul de linii/coloane este cel al indicatorilor de efort si de efect identificati ca fiind caracteristici activitatii ce se analizeaza: