Metodologia AAEF

INTRODUCERE

Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei economico-financiare implică operarea cu o serie de metode şi instrumente fie specifice, fie împrumutate din alte ştiinţe.

Analiza economico-financiară, prin metodele şi procedeele sale, constituie un instrument indispensabil activităţii manageriale a societăţilor comerciale, întrucât oferă soluţii practice în vederea prevenirii şi înlăturării factorilor cu acţiune distructivă, şi crearea, pe această bază, a condiţiilor manifestării neîngrădite a factorilor cu influenţă pozitivă.

INTRODUCTION

Researching economic phenomena , achievement of the objectives of economic and financial analysis involve operating with several , specific or borrowes from other sciences , methods and tools

Economic and financial analysis , due it`s methods and procedures , is an indispensable tool of management activity of companies , because it provides practical solutions to prevent and eliminate destructive acting factors , and creates , on this basis , unlimited event conditions of factors with positive influence.

Metodologia analizei economico-financiare

Întreprinderea privită ca sistem, permite reliefarea legăturilor dintre subsistemele componente, relaţiile cauzale sau generale dintre elementele structurale, componente ale întregului. Trebuie, de asemenea, subliniat că sistemul întreprindere are şi o finalitate, iar din acest punct de vedere, interacţiunile dintre elementele sale sunt concepute în funcţie de această finalitate.

Analizarea în ansamblu a activităţii întreprinderii, în funcţie de natura performanţelor economico-financiare, sau pe structuri organizatorice, presupune utilizarea unui complex de metode, tehnici şi procedee, respectiv a unei metodologii de analiză.

Metoda, reprezintă un proces teoretico-abstract prin care se stabileşte calea ce trebuie urmată privind modul de studiere al unui proces sau fenomen, în scopul obţinerii de informaţii asupra formei şi conţinutului acestuia.

Analiza economico-financiară utilizează o serie de metode, tehnici şi procedee specifice sau împrumutate din domeniul altor ştiinţe menite să contribuie la realizarea obiectului ei. În acest sens, se poate face o grupare a metodelor în funcţie de cele două laturi fundamentale ale analizei şi anume latura calitativă şi respectiv, cea cantitativă.

a) Metode ale analizei calitative

Metodele analizei calitative se bazează în mare măsură pe abstracţia ştiinţifică şi au ca obiect de bază stabilirea elementelor şi relaţiilor lor structurale, a factorilor şi cauzelor care explică fenomenul, a relaţiilor de condiţionare dintre fiecare factor (element) şi fenomenul studiat, precum şi dintre factorii (elementele) care acţionează. Construirea modelelor, proceselor şi fenomenelor economice are la bază analiza calitativă. Principalele metode calitative care formează metodologia de diagnosticare a activităţii economico-financiare a întreprinderii, este format din: diviziunea şi descompunerea rezultatelor, gruparea şi comparaţia.

- Diviziunea sau descompunerea rezultatelor

Rezultatele activităţii economico-financiare a întreprinderilor sunt reflectate cu ajutorul unor indicatori care se divid şi se descompun pentru a asigura profunzimea studierii acestora, a constitui un suport concret al diagnozei fenomenelor petrecute în activitatea întreprinderii, a se localiza rezultatele şi cauzele lor în timp şi spaţiu.

Diviziunea şi descompunerea rezultatelor, precum şi a abaterilor acestora sunt de mai multe feluri şi anume:

- diviziunea după timpul de formare al rezultatelor, permite evidenţierea abaterilor de la tendinţa generală de desfăşurare în timp a fenomenului, de la ritmicitatea proiectată pentru un anumit indicator (de exemplu, asigurarea cu materii prime şi materiale la intervale optime, realizarea producţiei şi distribuţiei pe decade, luni, trimestre etc.);

- diviziunea după locul de formare al rezultatelor, decurge în mod necesar din funcţia analizei de semnalare a locurilor unde efectul obţinut nu corespunde condiţiilor create, unde există posibilităţi de îmbunătăţire a activităţii, unde se înregistrează atât rezultate bune cât şi deficienţe (disfuncţionalităţi). Practic, aceasta presupune necesitatea stabilirii concrete a compartimentelor funcţionale unde s-au înregistrat rezultate pozitive sau negative şi determinarea contribuţiei pe care fiecare dintre acestea şi-au adus-o la modificarea generală a rezultatului;

- diviziunea pe părţi sau elemente componente, permite aprofundarea laturilor esenţiale ale formării şi dezvoltării fenomenelor economico-financiare. Această metodă constituie o condiţie pregătitoare stabilirii legăturilor factorial-cauzale ce se reflectă în starea şi mişcarea fenomenului.

- Gruparea

În procesul de analiză a fenomenelor această metodă are un rol deosebit şi constă în separarea colectivităţii cercetate în categorii omogene de unităţi, după variaţia uneia sau multe caracteristici. Alegerea caracteristicilor de grupare se face în funcţie de scopul cercetării, de esenţa fenomenului studiat şi presupune o analiză multilaterală a acestuia.

Importanţa alegerii caracteristicii de grupare derivă din rolul pe care aceasta îl are în separarea tipurilor calitative conturate în cadrul colectivităţii cercetate. Criteriile după care se alcătuiesc grupările diferă după conţinut, formă de exprimare şi variaţia caracteristicii de grupare.

- Comparaţia

Orice rezultat al activităţii întreprinderii se analizează şi apreciază prin prisma unui criteriu de referinţă. Performanţele economico-financiare ale întreprinderii pot fi analizate şi apreciate, nu prin ele însele, ci în raport de o bază de comparaţie, stabilind nivelurile, proporţiile şi ritmurile de dezvoltare ale acestora.

În cadrul oricărei întreprinderi se utilizează mai multe categorii de comparaţii:

- comparaţii în timp, care se efectuează între valoarea efectivă a fenomenului sau informaţia de stare şi valoarea de referinţă, considerată ca bază de comparaţie, în diferite momente ale evoluţiei;

- comparaţii în spaţiu, care pot fi efectuate între rezultatele centrelor de responsabilitate din cadrul întreprinderii, precum şi între rezultatele obţinute de întreprinderea analizată cu cele ale altor întreprinderi cu activitate similară;

- comparaţii mixte, reprezentând acele comparaţii care se bazează pe ambele criterii (timp şi spaţiu);

- comparaţii în funcţie de un nivel prestabilit (programe, norme, standarde, valori de normalitate stabilite de instituţii specializate etc.);