Metode și modele de prognoză a fenomenului economic

1. Aspecte generale privind activitatea de previziune.

1.1. Previziunea şi planificarea.

Aşa cum menţionează John Naisbitt, “omul supravieţuieşte numai prin capacitatea sa de a acţiona în prezent, pe baza experienţei trecute, cu consecinţe în viitor. Asumându-şi viitorul, omul îşi face prezentul suportabil şi trecutul semnificativ. Trecutul, prezentul şi alternativele viitoare sunt întrepătrunse în anticipaţia şi previziunea acţiunilor viitoare.”

De regulă există o diferenţă temporală între producerea unui eveniment şi semnalele ce prevestesc şi conduc către realizarea acelui eveniment. Acesta este principalul motiv care face ca previziunea şi planificarea sa fie două activităţi viabile pentru studierea şi respectiv acţiunea asupra viitorului Problema esenţială este definirea corectă a ceea ce înseamnă previziune respectiv planificare, pentru a putea integra corect cele două concepte. Deoarece ambele concepte se preocupă direct de viitor este foarte important ca aceste două funcţii să fie corect integrate în cadrul firmei.

Previziunea (prognoza) economică, deşi nu se poate da o definiţie precisă, datorită părerilor diferite existente în rândul specialiştilor, reprezintă procesul prin care sunt anticipate evenimente şi prin care este realizată estimarea evoluţiei viitoare a unor indicatori economici privind, în general, fenomene care nu sunt direct controlate de entitatea implicată în procesul de previziune.Prognoza are cea mai largă răspândire, semnificând a cunoaste dinainte, a anticipa. Ea reprezintă evaluări probabile, stabilite în mod stiinŢific, asupra evoluŢiei cantitative si calitative într-un anumit domeniu si interval de timp.

Planificarea este una din funcţiile de bază ale managementului şi reprezintă o activitate ce are în vedere stabilirea modalităţilor concrete de realizare a unor obiective prestabilite.

Previziunea precede planificarea şi oferă informaţii necesare pentru realizarea acesteia. Previziunea reprezintă un suport al procesului decizional în timp ce planificarea reprezintă mai mult un rezultat sau o componentă a procesului decizional. O delimitare clară între previziune, planificare şi decizie este, de cele mai multe ori, greu de trasat, între aceste procese existând o interdependenţă strânsă. Previziunea se ocupă în general cu descrierea estimativă a mediului extern viitor al unei entităţi, în timp ce planificarea se orientează asupra acţiunilor viitoare proprii unei entităţii în contextul mediului în care aceasta acţionează. Prin urmare, este corect să spunem că o firmă previzionează cererea pentru un anumit bun pe piaţă şi planifică producţia pe care urmează să o realizeaze în contextul cererii respective. Nu este corect însă, să spunem că o firmă planifică evoluţia cursului valutar pentru o anumită monedă sau că o firmă previzionează preţul pe care ea însăşi îl va aplica unui anumit produs. Totodată nu este mai puţin adevărat că propriile acţiuni pot influenţa mediul extern. De exemplu, acţiunile unei firme concurente fac obiectul previziunii, însă este foarte probabil ca aceste acţiuni să fie influenţate de planificarea realizată în propria firmă, fie prematur, datorită unei scurgeri de informaţii, fie odată ce planificarea realizată îşi face simţite efectele pe piaţă.

Predicţia constituie stabilirea evoluţiei viitoare, în domeniul studiat, afectată de un grad de încredere absolute, deci bazată pe o cunoastere sigură a dinamicii si comportamentului proceselor studiate.

Proiecţia este o previziune sub formă cantitativă, fondată pe ipoteza că evoluţia se va desfăsura în viitor ca o simplă prelungire a tendinţelor din trecut.

Prospectiva constituie studiul evoluţiei viitorului, pornind de la ipoteza că acesta poate fi orientat, ceea ce comportă ca deciziile actuale să fie luate în concordanţă cu cerinţele ce decurg din imaginea formată despre viitor.

Prognostica este o previziune bazată numai pe reflecţie, pe intuiţie si gândire, fără o fundamentare stiinŢifică si fără o analiză a posibilităţilor de realizare materială a prevederilor.

Strategia economică este formată din ansamblul politicilor si metodelor adoptate în cadrul unui comportament pe o perioadă lungă de timp, urmărind atingerea unor obiective majore la nivelul firmei, ramurii sau chiar a economiei naţionale.

Rolul prognozelor în economia de piaţă va fi unul în crestere, având în vedere, pe de o parte, diversificarea intereselor agenţilor economici si dorinţa acestora de realizare a obiectivelor individuale si, pe de altă parte, necesitatea asigurării coerenţei si continuităţii dezvoltării, în concordanţă cu interesul naţional si cu obiectivele sistemelor social si ecologic.

1.2. Organizarea activităţii de previziune.

Deosebim două situaţii esenţial diferite privind organizarea activităţii de previziune şi planifiare în cadrul unei organizaţii:

- În primul caz (mai rar întâlnit), cei ce efectuează previziunea vor fi şi cei care vor întocmi planul, şi/ sau vor lua decizia. Acest caz se aplică de regulă în cazul firmelor de dimensiune mică şi mijlocie. În acest caz organizarea activităţii de previziune şi planificare este mai puţin relevantă iar personalul nu este specializat.

- Cazul cel mai frecvent este cel în care cel ce efectuează previziunea şi întocmeşte planul diferă de decident.

Acest caz se aplică de regulă în cazul firmelor de dimensiune mare. În acest caz previziunea şi planificarea sunt atribuţiile:

- tuturor departamentelor funcţionale, caz în care se impune o puternică colaborare între

departamente

- unui singur departament funcţional care centralizează datele de la restul compartimentelor. În acest caz, activitatea de previziune şi planificare este riguros organizată şi derulată de personal specializat.

- activitatea de previziune este externalizată şi lăsată în seama unei firme specializate în activitatea de previziune şi planificare.

1.3. Etapele fundamentale ale elaborării previziunilor.

Se pot delimita etapele care trebuie parcurse pentru elaborarea previziunilor, indiferent de domeniul unde se realizează acestea. Enumerându-le, aceste etape sunt:

1) Stabilirea obiectului previziunii;

2) Fixarea perioadei de timp pentru care se elaborează previziunea (orizontul prognozei), precum şi al gradului de detaliere al acesteia (global sau pe fiecare produs în parte).

3) Colectarea şi evaluarea fondului de date necesar elaborării previziunii

4) Alegerea metodei de previziune (realizată în general în funcţie de datele disponibile)

5) Elaborarea propriu-zisă a previziunilor

6) Alegerea modalităţii de prezentare a rezultatelor previziuni (alegerea din multitudinea de alternative a variantei cele mai probabile; prezentarea rezultatelor sub forma unor scenarii - pesimist, realist, optimist; sau prezentarea sub formă de interval de încredere etc.)

7) Evaluarea acurateţei metodei utilizate prin compararea valorilor prognozate cu datele reale odată ce acestea devin disponibile (etapă foarte utilă în selectarea ulterioară a metodei celei mai potrivite).

1.4. Forme şi categorii de previziune.

În funcţie de lungimea orizontului de previziune, pot exista:

- previziuni pe termen foarte lung (poat fi pe 30 de ani sau chiar mai mult )

- previziuni pe termen lung (de obicei între 3 şi 10 ani)

- previziuni pe temen mediu (cuantificat în luni sau trimestre dar poate să ajungă şi până la 1 sau 2 ani)

- previziuni pe termen scurt ( la nivel de zile sau săptămâni)

- previziuni pe termen foarte scurt ( 1 oră, 10 minute, 5 minute etc. – specifice tranzacţiilor bursiere)

Trebuie precizat faptul că nu se pot stabilii bariere ferme în delimitarea lungimii unui orizont de previziune acestea depinzând foarte mult de domeniul de activitate (ceea ce pentru o companie cu producţie industrială reprezintă un termen scurt pentru un fond de investiţii financiare poate reprezenta un termen lung)

- În funcţie de gradul de agregare a rezultatelor, putem avea:

- previziuni sintetice (globale)

- previziuni analitice (detaliate