Metode de Analiză și Evaluare a Impactului Social al Proiectelor de Investiții

Evaluarea eficienţei economice a proiectelor de investiţii constituie un proces elaborat, complex, alcătuit din etape şi faze specifice. Caracterul de specificitate derivă atât din particularităţile domeniului de activitate în care se derulează proiectul de investiţii cât şi din perspectiva din care se realizează evaluarea (beneficiari direcţi ai rezultatelor proiectului, clienţi, organisme ale statului etc.).

Industria de mobilă prezintă din punct de vedere al proceselor investiţionale un caracter aparte, datorat unor factori de natură diversă, cum ar fi:

• dependenţa de sursa de materie primă (lemn şi cherestea);

• existenţa unor tradiţii în ceea priveşte stilul de mobilier comercializat pe piaţă;

• influenţa progresului tehnic asupra tehnologiilor utilizate în activitatea de producţie;

• evoluţia rapidă a cerinţelor de calitate şi modernism a clienţilor;

• riscul ridicat în procesele de transport şi comercializare;

• intervale mari de timp între momentele efectuării cheltuielilor şi cel al înregistrării veniturilor din activitatea de exploatare.

Este bine cunoscut faptul că în activitatea de investiţii, chiar mai sever decât în ori care altă activitate economică (proiectare, producţie, servicii comerciale etc.), cheltuielile se evidenţiază cu o maximă rigurozitate. Aceasta, pe de o parte se datorează faptului că în marea majoritate capitalul investit este împrumutat, pentru care se plăteşte o dobândă, iar pe de altă parte faptului că odată proiectul de investiţii materializat în construcţii, utilaje, etc. devine ireversibil în condiţii avantajoase. De regulă, erorile săvârşite în proiectarea sau edificarea lucrărilor de investiţii sunt deosebit de păguboase, generând uneori mari cheltuieli suplimentare pentru corectare.

Stabilirea cheltuielilor de investiţii în sectorul fabricaţiei de mobilier precum şi a efectelor rezultate ca urmare a materializării unui proiect, reprezintă elementul esenţial al diagnosticului eficienţei economice a proiectului analizat.

Într-o economie concurenţială, unde cererea şi oferta pieţei sunt elementul hotărâtor pentru buna desfăşurare a activităţii economice, compararea rezultatelor şi a efectelor economice cu eforturile depuse, adică cu costurile aferente, constituie o necesitate a unui management eficient, raţional. Practica economică a demonstrat faptul că o evaluare a eficienţei economice a unei investiţii se poate realiza numai prin analiza şi compararea în comun a eforturilor şi a efectelor acesteia.

Efectele economice ale unui proiect care urmează a fi implementat pot fi calculate doar pe baza rezultatelor obţinute de la obiective similare realizate în ţară sau străinătate, la care se au în vedere posibilităţile de perfecţionare aplicabile proiectului, eventualele devalorizări posibile şi nu în ultimul rând condiţiile socio-politice ale perioadei şi perspectivei, luate în calcul pe un orizont de timp suficient de mare astfel încât să acopere cel puţin previzional, durata normată de viaţă a obiectivului.

Având în vedere specificul activităţii de investiţii şi ca urmare a documentaţiilor şi a proiectelor tehnice elaborate, putem cunoaşte cu o oarecare anticipare şi cu suficient de mare exactitate mărimea eforturilor economice, adică costurile de realizare a obiectivului. În schimb mărimea efectelor scontate ca urmare a realizării investiţiei, a rentabilităţii acesteia şi în general a eficienţei lor este rezervat doar viitorului şi prezintă un anumit nivel de incertitudine şi risc.

Datorită viitorului incert al rezultatelor obiectivului de investiţii, sunt necesare investigaţii asupra acestuia, aastfel încât să se poată determina nivelul de risc al investiţiei.

Pentru ca asta sa fie posibil, este necesar să se realizeze o serie aprecieri în legătură cu posibilele schimbări ce pot surveni în legătură cu cererea pieţei, cu preţul acceptat de ea, cu nivelul de calitate solicitat, acu productivitatea ce se cere şi implicit cu îmbunătăţirile tehnologice ce se impun, în funcţie de care se încearcă o estimare a nivelului rentabilităţii ce se poate obţine.