Mercantilismul

Mercantilismul s-a manifestat în perioada descompunerii feudalismului între anii 1450-1750, când o noua structura sociala era interesată în accelerarea procesului acumulării primitive a capitalului. Cel care sub raport final a dat prima dată sens noțiunii de mercantilism a fost Adam Smith . Acesta era preocupat de cunoașterea principalelor doctrine economice care pot conduce spre progres și în lucrarea sa „Avuția Națiunilor” ținea să precizeze că până la aceea dată, doua sisteme sunt cunoscute ca esențiale: „sistemul comerțului sau sistemul mercantilist” și „sistemul agriculturii sau sistemul fiziocrat” (Ciulbea Titi – „ Doctrine economice”). Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieţii economice şi acceptarea declarată a goanei după profit a naţiunilor şi a indivizilor.

Termenii „mercantilism” şi „sistemul mercantil” au fost utilizaţi pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez, marchizul de Mirabeau şi popularizaţi mai târziu de Adam Smith în "Avuţia naţiunilor". Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieţii economice şi acceptarea declarată a goanei după profit a naţiunilor şi a indivizilor.

Termenul de mercantilism derivă din cuvintele italienesși: mercato care înseamnă „piață”, mercante care înseamnă negustor și mercantile cuvant legat de câștigul bănesc. Termenul a fost folosit cu precădere de criticii gânditorilor din secolele XV – XVII care s-au ocupat de căile sporirii avuției statelor naționale ce se constituiau pe atunci, deci la mult timp dupa geneza acestei literaturi atat de diverse în forma, dar subordonata câstigului din afaceri, mai ales din comerț și convingerii ca sporirea acestuia depinde foarte mult de sprijinul dat de stat oamenilor de afaceri. Pe de o parte, el indica un ansamblu coerent de idei privind natura avutiei individuale și sociale (nationale) și caile sporirii ei, adica reprezinta gandire economica, mai ales o doctrina economica. Pe de alta parte, termenul respectiv arata un ansamblu de masuri practice care trebuie adoptate pentru atingerea scopului economic urmarit, adica o politica economica interna și externa adaptata acelei doctrine. Însă pentru M. A. Dupois el este „ Teoria îmbogățirii națiunilor prin acumularea metalelor prețioase ” iar Ingram este de conceptia ca „ bogatia se identifica cu banii”. Astfel prin mercantilism intelegem „acea doctrina economica, elaborata astfel in sec. XVI-XVII, indeosebi in urma descoperirii, in America, a minelor de aur și argint, care considera ca pentru un stat, bogatia consista in posedarea metalelor pretioase și indica procurarea și fructificarea acestora. (Encyclopedies alphabetiques Larousse , Omnis, Librairie Larousse)

Evoluția mercantilismului

In secolele XV-XVII predominau inca valorile religioase și conceptiile medievale ale primatului supranaturalului. In opozitie și in spirit renascentist se formeaza o viziune a omului ce exalta valorile absolute ale statului, pe de o parte, și ale bogatiei, pe de alta parte. Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gandire economica moderna.

Mercantilismul va dezvolta teza conform careia statul isi sporeste forta, favorizand imbogatirea cetatenilor sai, idee aparata de comercianti, finantisti, manufacturieri. Ei apara statul deoarece isi dau seama ca prospetimea comertului sta in puterea politica a statului. Mercantilistii cred in imbogatirea comerciantilor. In conceptia lor, sporirea bogatiei are loc pe baza intreprinderii private capitaliste.

Dezvoltarea intreprinderii capitaliste necesita sume importante de bani, obtinute prin comert, prin realizarea profitului. Este deci necesara prezenta pietelor de desfacere care se gaseau in mediul national. Cu timpul acestea devin insuficiente, fiind necesare pietele externe. Dar cucerirea de piete externe necesita implicarea statului. Ea se evidentiaza in cazul cuceririlor coloniale. Deci se poate spune ca mercantilismul este doctrina de baza a formarii imperiilor coloniale.

Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei universale:

1) Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime și chiar forta de munca.

2) S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la crearea și dezvoltarea manufacturilor, sau a altor activitati comerciale.

3) Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor;

4) Aparitia primelor state moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmarea supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului.