Mercantilismul

Teoria clasică a comerţului internaţional s-a dezvoltat în cadrul evoluţiei teoriei economice generale, devenind una dintre preocupările de bază ale ştiinţei economice. În decursul unei perioade de 500 din secolul XV până în secolul XX, ea a cunoscut dezvoltări successive, de la conceptul de mercantilism la cel de comerţ liber.

Dubla semnificaţie a termenului de mercantilism

Mercantilism (modelul William Petty, Thomas Mun şi Antoine de Montchretien) reprezintă filosofia economică a comercianţilor şi oamenilor de stat din secolele XVI şi XVII. Baza acestei filosofii a constituit-o "revoluţia comercială", respectiv tranziţia de la economii locale la economii naţionale, de la feudalism la capitalism, de la un corner N exterior rudimentar la un corner N internaţional extins. Descoperirile geografice de la sfârşitul secolului XV şi deschiderea minelor de metale preţioase din America din secolul XVI nu numai că au stimulat comerţul internaţional, dar au produs un flux abundent de metale preţioase, adecvate pentru a fi utilizate ca bani, ceea ce a încurajat economia bazată pe bani şi preţuri. Toate acestea au stimulat creşterea întreprinderilor private şi apariţia capitalistului comerciant ca figură dominantă în economie.

Doctrina mercantilistă s-a centrat pe puterea statului, care trebuia consolidată şi întărită. O autoritate centrală puternică bazată pe o armată puternică era considerată ca fiind esenţială pentru expansiunea pe pieţele externe şi pentru protecţia intereselor comerciale. Obiectivele indivizilor erau privite ca fiind subordonate statului. Pentru ca statul naţional să fie puternic se punea un accent deosebit pe tezaur, respectiv pe acumularea de metale preţioase, privite ca forma cea mai de dorit a bogăţiei şi ca sursă de finanţare a armatei, în consecinţă, principalele monarhii europene au promovat o politică de stimulare a exporturilor şi de restricţionare a importurilor, astfel incat să obtină balanţe comerciale active, deficitele fiind acoperite de ţările importatoare prin livrări de metale preţioase.Această orientare a fost calificată în istoria gândirii economice drept mercantilism.

Termeni şi concepte

Mercantilism Productivitatea muncii Avantaj comparativ

Metale preţioase Economie unifactorială Echilibru parţial

Tezaur Renunţări la comerţ Echilibrul general

Stat naţional Frontiera posibilităţilor de producţie Ofertă şi cerere relaivă

Excedent comercial Cost oportun Rata salariilor

Avantaj absolut Specializare Producţie directă

Valoare-muncă Câştig din comerţ Producţie indirectă

Evoluţia şi particularităţile naţionale ale mercantilismului

Mercantilismul, ca doctrină economică, reprezintă prima reflectare teoretică a economiei de piaţă şi marchează începutul formării ştiinţei economice ca ştiinţă autonomă, cu un domeniu de cercetare.

Termenul de „mercantilism" a căpătat semnificaţie pentru prima dată în mâinile lui Adam Smith. Din punct de vedere etimologic, acest termen provine din cuvintele italieneşti: „mercato" care înseamnă piaţă şi „mercantile" care înseamnă ceva legat de câştigul bănesc. Ca doctrină economică, mercantilismul desemnează un ansamblu de idei economice şi de măsuri de politică economică, caracteristice pentru sec. XVI - începutul sec. XVIII, fiind subordonate ideii că bogăţia provine din comerţ şi sporirea ei depinde de sprijinul acordat de către stat comercianţilor. De dată recentă mercantilismul a fost denumit „heringul roşu al istoriografiei" şi „un balon teoretic gigantic".

Mercantiliştii au fost gânditori pragmatici. În centrul atenţiei lor au stat problemele economice practice, cu precădere măsurile de politică economică pe care trebuia să le ia statul pentru desfaşurarea eficientă a afacerilor, creşterea profitului oamenilor de afaceri şi sporirea avuţiei naţionale. Temelia politicii economice mercantiliste este ideea prezenţei şi intervenţiei active a statului în economie, atât ca agent economic de sine stătator, cât şi, mai ales, pe plan extern, printr-o minuţioasă şi severă politică protectionistă în favoarea intreprinzătorilor naţionali, limitând concurenţa intreprinzătorilor străini.