Managementul schimbării - Studiu de caz privind denominarea monedei naționale în anul 2005

Exista trei definiții ale managementului schimbării :

1. Gestionarea schimbării - se referă la adoptarea schimbărilor într-o manieră planifi-cată, structurată,organizată.

În centrul managementului schimbării stă problema schimbării, care este studiul la care vom ajunge în viitor plecând de la stadiul actual și procesul structurat și organizat care ne va permite tranziția de la un stadiu la altul.

2. Practica profesională - se referă la reacția, răspunsul la schimbările pe care or-ganizația nu le controlează sau o face într-o mică măsură (ex. schimbările legislative, schimbarea climatului social sau politic).

3. Expertiza - se referă la acele metode, modele, tehnici și alte instrumente folosite ca și conținut sau subiect al materiei managementului schimbării; Acesta este trasat de sociologie, psihologie, economie, inginerie industrială, ingineria sistemelor, studierea comportamentelor.

O definiție pe care o considerăm generală și care este esența managementului schimbării este un set de abilități, tehnici și discipline prin care complexitatea și spe-cializarea sunt transformate în acțiuni și rezultate, prin intermediul organizării.

Kurt Lewin consideră schimbarea ca un echilibru dinamic al unor forțe care, pe de o parte, fac presiuni asupra schimbării, iar pe de altă parte, determină o rezistență la schimbare.

Etapele schimbarii

În viziunea lui Kurt Lewin, procesul schimbării trebuie să parcurgă următoarele etape:

 deschiderea - în această etapă se încearcă schimbarea echilibrului între situația dorită care determină schimbarea și cea efectiva.

 schimbarea - în care se introduc transformările care permit trecerea la situația dorită.

 închiderea - etapă în care se urmărește realizarea noului echilibru.

Prezentare generală Moneda Națională

Primul leu

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda națională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame aur și având 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, bătute in Anglia în 1867.

În 1868 s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 exemplare, aceasta fiind considerata drept probă. Începând cu 1870 s-au emis și monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular "băncuțe"), 1 leu și 2 lei.Începand cu 1880 s-au emis și monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890.

La 3 martie 1870 se înființează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. Datorită lipsei de monedă națională anterioare momentului 1870, toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruși vechi (20,60) și suveranii englezi 25,22). Valuta intră astfel masiv în țară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniștri, cum a fost Dimitrie Ghica, supranumit "Mitiță roade ruble", care a forțat un anumit curs de schimb și o an-umită circulație de monedă.

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877 , cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 23 lei, 50 lei, 100 lei și 500 lei, de către Ministerul de Finanțe, pentru a obține fondurile necesare susținerii financiare a Războiului de Independență. La 1 aprilie 1880 este înființată Banca Națională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie.

Printr-o lege din 1900 s-a autorizat și emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 și 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles.

În 1906 s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

Dupa primul război mondial, leul romanesc intră pe panta inflației datorită dis-trugerii economiei românești în război și a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble rusești) din teritoriile nou dobândite precum și a banilor de ocupație emiși de armata germană. Inflația continuă într-un ritm moderat în perioada interbelică și în cea a celui de-al doilea război mondial.