Macroeconomie și Politici Macroeconomice

Cuprins referat Cum descarc?

Capitolul I: Introducere
Capitolul II: Politica monetara in Uniunea Europeana
2.1. Politica monetara: definire, instrumente, obiective
2.2. Cadrul legislativ si institutional al politicii monetare
2.2.1. Stabilitatea preturilor
2.2.2. Tintirea inflatiei
2.2.3. Alte atributii si functii potrivit 
strategiilor de politica monetara
Capitolul III: Analiza comparativa a strategiilor de politica monetara din Marea Britanie, Romania si Grecia
3.1. Tintirea inflatiei si stabilitatea preturilor
3.2. Rezerva minima obligatorie
3.3. Rata dobanzii de referinta
Capitolul IV: Concluzii si propuneri
Bibliografie

Extras din referat Cum descarc?

Lista tabelelor
Tabloul politicii monetare a BCE
Tintele anuale de inflatie ale Bancii Angliei
Tintele anuale de inflatie ale BNR
Rezervele minime obigatorii 
Rata dobanzii de referinta a BNR
Rata dobanzii de referinta a BCE
Capitolul I Introducere
Bancile centrale ale Marii Britanii, Romaniei si Greciei au un rol esential in sistemul bancar si in economie, prin functiile pe care le realizeaza cat si prin legaturile ce le au cu celelalte banci. In termeni generali, o banca centrala actioneaza ca institutie publica independenta, din partea statului, pentru a stabili si coordona politica monetara si de credit a economiei. Banca Centrala are un rol deosebit in mentinerea stabilitatii monedei nationale si a increderii publicului in banci.
Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei.
Strategia de politica monetara adoptata de bancile centrale ale tarilor din Uniunea Europeana este tintirea inflatiei, iar obiectivele strategice sunt stabilitatea preturilor, cresterea economica durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Strategia de politica monetara presupune utilizarea unor tinte intermediare pentru a-si atinge obiectivul fundamental, cum ar fi:
o cresterea masei monetare pana la un nivel optim;
o mentinerea ratei dobanzii la un nivel corespunzator;
o practicarea unui nivel optim al ratei de schimb;
o alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare ) in cadrul economiei.
In toate cazurile numitorul comun il reprezinta utilizarea unei ancore nominale in conducerea politicii monetare. Aplicarea masurilor de politica monetara necesita utilizarea unui set de instrumente prin intermediul carora banca centrala sa-si exercite influenta la
nivelul economiei. Bancile centrale utilizeaza o multitudine de instrumente de politica monetara, unele dintre acestea fiind generate prin propriile actiuni intreprinse, altele generand influente in plan monetar ca urmare a actiunilor intreprinse de bancile din sistem, finalitatea acestor actiuni fiind aceea de a injecta sau, dimpotriva, de a retrage din economie lichiditate. Diversificarea mixului de instrumente este data de nenumarate nevoi manifestate de bancile centrale in actiunile intreprinse de acestea pentru elaborarea si aplicarea programului de politica monetara, nevoi ce presupun:
o asigurarea atingerii obiectivelor legate de controlul masei monetare in conditiile existentei unor puternice socuri generate la nivelul cererii si al ofertei de moneda;
o posibilitatea unei adaptari rapide atat a instrumentelor, cat si a obiectivelor operationale in scopul reflectarii constrangerilor institutionale care pot influenta nefavorabil actiunea generata de instrumente;
o asigurarea atingerii si a altor obiective adiacente (precum asigurarea
functionarii normale a sistemului de plati din economie, asigurarea dezvoltarii rapide a pietelor monetare si de capital, posibilitatea prevenirii unor posibile crize);
o reflectarea conditiilor macroeconomice, in general, a tipului de politica monetara si a regimului valutar adoptate de autoritatea monetara.
Ca urmare, canalele de transmisie ale politicii monetare si, mai departe, eficienta acesteia in atingerea obiectivelor fundamentale ale politicii macroeconomice depind, pana la urma, de modul in care politica monetara este implementata.
Trecerea de la mecanismele administrative de aplicare a politicii monetare la instrumentele indirecte de actiune ale bancii centrale, specifice economiei de piata, reprezinta un proces complex, caracterizat, pe de o parte, de restructurarea institutionala a sistemului bancar (atat din punct de vedere al bancilor comerciale din sistem, cat si din punct de vedere al bancii centrale), iar, pe de alta parte, de reorientarea treptata a instrumentelor de politica monetara in functie de conjunctura economica. In consecinta, instrumentele trebuie modificate pe masura ce pietele si institutiile evolueaza, ca de altfel si in situatia in care conditiile macroeconomice se modifica. Pe de alta parte, mixul de instrumente de politica monetara ales trebuie sa asigure realizarea interactiunii dintre dimensiunea macroeconomica a politicii monetare (reprezentata de controlul agregatelor monetare asigurat de banca centrala in scopul atingerii obiectivului final al politicii macroeconomice) si cea structurala (legata de obiectivele si constrangerile institutionale care conditioneaza eficienta transmiterii masurilor de politica monetara).
Se poate face, astfel, distinctie intre instrumente directe si indirecte de politica monetara. Daca instrumentele indirecte actioneaza prin intermediul pietei pentru a influenta semnificativ anumite conditii vizand cererea si oferta, instrumentele directe stabilesc si impun limite in planul activitatii monetare prin acte normative.
Politica monetara are o importanta deosebita datorita obiectivelor pe care le indeplineste asigurand stabilitatea economica a tarii.

Fisiere in arhiva (1):

 Macroeconomie si Politici Macroeconomice.docx