Macroeconomie

I. EFECTELE INFLATIEI

Inflatia este unul din fenomenele economice cu efectele cele mai nedorite.

O rata mare a inflatiei inseamna costuri economice cu efecte in toate sectoarele economiei.

1. Efectul suportat de detinatorii de bani:

Cand rata inflatiei este mare, banii de la populatie sunt erodati pentru ca le scade puterea de cumparare. Nevoia de bani a oamenilor este deci mai mare si merg mai des la banca pentru a-i obtine.

2. Efectul inregistrat de impozite sit axe:

Indexarile impozitelor si taxelor sunt in concordanta cu rata inflatiei darn u indeajuns de prompte incat sa nu afecteze veniturile statului mai ales cand rata inflatiei se modifica rapid. Ca urmare chiar veniturile statului de suferit.

3. Efectul determinant de castigurile si pierderile nejustificate ale unor oameni sau agenti economici:

In inflatie sunt oameni care pierd si oameni care castiga. Pensionarii sunt cei mai in pierdere pentru ca pensile sunt cele mai afectate de inflatie

Salariatii pierd pentru ca contractile lor de munca pot sa nu prevada in totalitate acoperirea in intregime a erodarii puterii lor de cumparare datorita in flatiei.

4. Efectul efortului diferitelor institutii si agenti economici pentru a se adapta inflatiei:

Sistemul de pensii si asigurari sociale pentru care pe parcursul vietii active omul cotizeaza un procent din salariu, pentru ca la pensie sa primeasca o suma lunara.

Pentru ca perioada activa este una lunga suma totala cotizata poate fi afectata de inflatie.

La efectele economice se adauga si cele psihologice

Oamenii nu percep deobicei inflatia in raport cu marimea costurilor economice, ci cu puterea de cumparare se diminueaza permanent.

Curba Philips:

Decalaj inflationist implica cerere de munca in exces, somaj scazut, presiune asupra salariilor pentru a creste mai repede decat productivitatea si, drept urmare, deplasare in sus a curbei SRAS.

Influenta salariilor asupra inflatiei:

Mai intai analizam curba Philips in forma sa originala dupa care vom introduce o forma posibil de aplicat la modelul AD-AS.

Curba initiala utilizeaza somajul in locul venitului national, ca indicator al cererii in exces de munca. Ca urmare aratam o relatie dintre acestea.

Atunci cand venitul national curent este la nivelul sau potential, somajul nu este zero. Numarul de someri existent atuncti cand venitul national este la nivelul sau potential se numeste NAIRU sau Rata Naturala a Somajului (UN).

Din definitia lui UN rezulta ca daca venitul national este mai mare ca nivelul sau potential (Y>YF) somajul va fi < decat NAIRU (U<UN).

Cand venitul national este mai mic decat venitul potential (Y<YF) somajul va depasi NAIRU (U<UN).

Putem lega acum NAIRU de cele aratate mai sus: cand rata somajului este sub NAIRU, fortele cererii exercita presiune asupra salariilor care cresc mai repede decat productivitatea.

Cand rata somajului este peste NAIRU, fortele cererii exercita presiune asupra salariilor care cresc mai lent decat productivitatea, sau chiar scad.

Cand rata somajului este egala cu nAIRU fortele cererii nu exercita nici un fel de presiune asupra productivitatii.