Lumea Afacerilor în Străinătate

Oamenii de afaceri oneşti şi performanţi nu se mai îndoiesc de faptul că “good ethics is good business”, asumându-şi (indiferent din ce motive) responsabilităţi şi obligaţii faţă de un spectru tot mai larg de stakeholders: proprii angajaţi, consumatorii, furnizorii, creditorii, comunităţile locale în care îşi au sediul, statul sau mediul înconjurător. Dar, până de curând, toate aceste argumente etice şi reguli morale şi-au limitat sfera de valabilitate şi de aplicabilitate exclusiv pe plan domestic, fiind considerate prea puţin sau chiar de loc relevante în sfera afacerilor internaţionale. Aşa se explică faptul că abordarea teoretică a eticii în afacerile internaţionale s-a produs cu mare întârziere; prima lucrare, de-acum clasică în acest domeniu, The Ethics of International Business, a fost publicată de către Thomas Donaldson abia în anul 1989. Un prim motiv pentru care posibilitatea eticii în afacerile internaţionale a fost privită cu rezervă este unul de natură mai degrabă speculativă. Printr-un acord tacit, însă câtuşi de puţin de ordinul evidenţei, analiştii au convenit că principalii agenţi economici care operează pe piaţa mondială sunt corporaţiile multinaţionale. Acest fapt nu poate fi pus nicicum la îndoială, dar aceasta nu înseamnă că firmele de mai mici proporţii, care încheie contracte cu parteneri din alte ţări, reprezintă cantităţi neglijabile, nevrednice de a fi luate în discuţie. Concentrându-şi atenţia exclusiv asupra activităţilor economice la scară planetară ale marilor corporaţii, analiştii s-au blocat în faţa unei false probleme. Moralitatea este legată de comportamentul unui agent liber, înzestrat cu voinţă autonomă şi conştiinţa relativ clară a deosebirii valorice dintre bine şi rău; într-un cuvânt, condiţia morală poate fi atribuită numai persoanelor sau indivizilor.

În accepţia propusă de către Donaldson, realismul se îndoieşte de posibilitatea formulării şi aplicării unor norme morale universale, care să aibă aceeaşi semnificaţie şi autoritate pretutindeni. O corporaţie din SUA îşi poate asuma anumite responsabilităţi morale faţă de publicul american, întrucât în societatea americană există un relativ consens asupra semnificaţiei unor concepte precum dreptate, echitate, libertate, corectitudine etc., integrate într-un sistem de valori relativ omogen. Aceleaşi cuvinte au însă cu totul alte semnificaţii şi ponderi axiologice în alte părţi ale lumii, îndeosebi în arii culturale foarte diferite de matricea anglo-saxonă din care s-a plămădit mentalitatea specific americană. Realismul de care vorbeşte Donaldson apare ca un soi de pragmatism, aflat în proximitatea cinismului, care priveşte piaţa mondială şi economia globală ca pe un soi de Babilon după „amestecarea limbilor” de către Dumnezeu, în care popoarele vorbesc graiuri diferite şi în care nimeni nu poate pretinde că ştie mai bine decât ceilalţi ce sunt binele şi răul, dreptatea, adevărul şi onestitatea. Pe fondul acestei confuzii generale, singurul cuvânt pe care îl înţeleg şi îl preţuiesc cu toţii este „profit”.

Perspective culturale asupra contractelor comerciale

Modul de înţelegere a corectitudinii în afaceri nu face excepţie în ceea ce priveşte diversitatea culturală. De exemplu, nu toată lumea acordă aceeaşi importanţă şi valoare contractelor scrise. În vreme ce americanii şi germanii insistă pentru încheierea unor contracte redactate minuţios pe multe pagini, pe care le respectă meticulos în litera legii, în alte părţi ale lumii – îndeosebi acolo unde relaţiile personale sunt la mare preţ, iar legislaţia contractuală destul de precară, aşa cum se întâmplă în Rusia, în China sau Nigeria – contractele sunt privite mai degrabă ca declaraţii de intenţii decât ca obligaţii formale, însoţite de penalităţi severe în cazul nerespectării lor. Pe când un german sau un american consideră că încălcarea unui contract scris este moralmente inacceptabilă, apelând de îndată la serviciile unei firme de avocatură pentru clarificarea situaţiilor litigioase, un rus sau un nigerian nu au insomnii dacă nu îşi respectă obligaţiile contractuale – nu pentru că ar fi lipsiţi de conştiinţă, ci pentru că societăţile din care fac parte nu condamnă cu mare asprime nerespectarea contractelor scrise. Mitchell oferă o prezentare foarte sugestivă a varietăţii culturale în ceea ce priveşte atitudinea unor diferite societăţi faţă de semnificaţia şi valoarea contractelor comerciale.

STATELE UNITE. O glumă americană spune că semnătura pusă pe linia punctată este primul pas către un proces. Un american şi-ar da în judecată şi mama (unii chiar au şi făcut acest lucru) dacă e de părere că aceasta a încălcat un angajament scris. A nu-ţi respecta contractele formale reprezintă un adevărat faliment moral. Oricine face aşa ceva este un escroc vrednic de dispreţ. Avocaţii joacă un rol foarte important în redactarea contractelor – ceea ce este aproape jignitor din perspectiva altor culturi, care văd în prezenţa avocaţilor o dovadă de neîncredere.

GERMANIA. Contractele sunt şi mai detaliate decât cele din Statele Unite. Odată semnate, germanii le respectă cu sfinţenie şi se aşteaptă ca şi partenerii lor de afaceri să facă acelaşi lucru.

JAPONIA. Contractele sunt orientative şi orice problemă este soluţionată mai curând prin arbitraj decât prin procese în justiţie. Orice contract include jiji henko – o clauză care permite renegocierea completă în cazul unor schimbări majore de situaţie. Este o cerinţă legată de importanţa capitală pe care japonezii o acordă reputaţiei, jiji henko oferind tuturor părţilor contractante posibilitatea de a ieşi, măcar în aparenţă, onorabil din orice tranzacţie. De multe ori un angajament informal şi verbal din partea unui executiv japonez valorează mai mult decât un contract scris. Pentru un om de afaceri nipon încălcarea unui astfel de angajament ar reprezenta o culpă morală mult mai compromiţătoare decât nerespectarea unui contract scris.

AFRICA DE SUD. Nu este o societate mare amatoare de procese în justiţie. Contractele de afaceri nu sunt prea complicate, dar uneori sunt întocmite intenţionat în termeni vagi, pentru a oferi părţii locale un spaţiu de manevră în situaţii nefavorabile. Sistemul juridic sud-african, care este (cel puţin deocamdată) corect şi necorupt, îi favorizează, de regulă, pe partenerii locali în detrimentul celor străini. Sud-africanii depun toate eforturile ca să îşi onoreze contractele, dar nu se simt ameninţaţi de represalii juridice în cazul unor eşecuri neintenţionate.