Locul Uniunii Europene în economia mondială

Progresele economiei mondiale dupa 1948

Dupa al doilea razboi mondial au avut loc schimbari de o mare diversitate si complexitate în ansamblul conditiilor tehnico-stiintifice, politico-sociale, economice si culturale care formeaza cadrul general de miscare a economiei mondiale.

La nivel mondial în aceasta perioada se produc mutatii semnificative în economia mondiala (globalizarea, economia post-industriala, mutarea centrelor de greutate ale lumii, trecerea de la o lume bipolara la o lume multipolara, unde alaturi de S.U.A coexista mai multe puteri regionale (Europa Occidentala, Rusia, China).

Economia mondiala este rezultatul unui proces îndelungat având ca rezultat totalitatea economiilor nationale legate între ele printr-un complex de relatii internationale generate de participarea statelor la diviziunea internationala a muncii si la circuitul mondial fiind guvernate de o ordine economica internationala specifica etapei istorice date. Datele statistice arata ca jumatatea din populatia globului (cca 56,1%) se afla în tarile cu economie subdezvoltata, în care produsul national brut este situat între 90 dolari si 499 dolari/locuitor; aceste tari contribuind la productia mondiala cu doar 8,5% în timp ce tarile dezvoltate detin peste 68% din productia mondiala, desi reprezinta doar 18,7% din populatia lumii. Cresterea sau scaderea preturilor la materii prime si combustibili, cresterea sau scaderea dobânzilor la creditele acordate diferitelor tari precum si ponderea datoriilor externe au facut sa creasca sensibilitatea economiilor nationale fata de evolutia si tendintele vietii economice internationale, imprimând interdependentelor dintre tari o dinamica pe care n-au avut-o pâna acum.

Luând în calcul doar trei centre de putere: Europa Occidentala, America de Nord si Asia de Sud-Est si un singur indicator (PIB) se evidentiaza faptul ca Asia de Sud-Est si Japonia continua sa avanseze spre primul loc, SUA având tendinta sa decada, venind din urma tarile din Europa Occidentala. Înca din ultimul deceniu al secolului trecut aproape din jumatate din productia mondiala, calculata ca pondere în PIB global, apartin Asiei din zona Pacificului. Schimbari ca acestea sunt de natura sa exercite o anumita reorientare în ceea ce priveste interdependentele internationale.

Dupa al doilea razboi mondial, în special ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, au aparut si au capatat o larga extindere cooperarea economica si tehnico-stiintifica. Toate aceste forme de legaturi economice între state precum si multe altele poarta denumirea de fluxuri economice internationale. Acestea constituie o forma concreta de manifestare a interdependentelor dintre unitatile economice din diferite tari, dintre state si organisme internationale în cadrul circuitului economic mondial.

Inegalitatea de forta economica dintre tari determina inegalitati în schimburile internationale. Exista o strânsa corelatie între potentialul economic al unei tari si participarea ei la circuitul economic mondial si între nivelul dezvoltarii economice si intensitatea antrenarii economice nationale în schimburile cu strainatatea. Economia mondiala cuprinde o mare varietate de economii nationale, aflate în stadii diferite ale evolutiei lor. Unele tari sunt puternic dezvoltate din punct de vedere economic si detin o pondere importanta în PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia, Anglia, Italia, Canada etc) altele sunt tari în curs de dezvoltare si foarte multe alte tari sunt slab dezvoltate.

Gradul deschiderii economiilor nationale spre economia mondiala depinde de un complex de factori dintre care cei mai importanti sunt:

- Capacitatea de a produce bunuri si servicii cerute de piata mondiala

- Forta de a sustine si asimila rezultatele cercetarilor stiintifice si de proiectare integrate productiei

- Asigurarea unui management de calitate permanent care sa permita realizarea unei înalte productivitati a muncii cât si costuri de productie scazute

- Realizarea unei rate de economisire si de investitii suficient de mari pentru a asigura echilibrul si cresterea economica

Din analiza cresterii economice mondiale în perioada 1980-2007 se constata o evolutie puternica a tarilor cu mare potential tehnic si tehnologic care realizeaza o dezvoltare intensiv-inovativa. În perioada 1960-1980 exporturile mondiale au sporit de peste 15 ori iar între 1950-1985 ponderea tarilor dezvoltate industrializate în exporturile mondiale a crescut de la 60,8% la 65,6%, pe când a tarilor în curs de dezvoltare a scazut de la 31,1% la 23,9%. Actualmente exista tendinte de tripolizare a schimburilor comerciale internationale. Comunitatea vest europeana împreuna cu SUA si Japonia au ajuns sa totalizeze trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale.

Economia SUA a avut cel mai alert ritm de crestere dupa 1984

Cresterea economiei americane a fost cea mai rapida din peste 19 ani în trimestrul al treilea, în contextul în care consumatorii, cu venituri rotunjite în urma masurilor de reducere a impozitelor, au iesit la cumparaturi si firmele au marit cheltuielile. Produsul Intern Brut al SUA a crescut într-un ritm anual de 7,2% în perioada iulie-septembrie, cresterea fiind cea mai abrupta din primul trimestru al anului 1984 si de doua ori mai importanta decât rata de 3,3% din trimestrul precedent. Ritmul expansiunii, care a reflectat si o accelerare a investitiilor realizate de companii, a surclasat previziunile avansate pe Wall Street, unde majoritatea economistilor au estimat un nivel mai apropiat de 6%. Cheltuielile consumatorilor au sporit cu 6,6%, rata de crestere fiind cea mai importanta de la începutul lui 1988 si reprezentând aproape doua treimi din cresterea PIB.

Companiile au cheltuit fonduri mai ridicate cu 11,1% în trimestrul trei. Diminuarea investitiilor în sectorul corporatist a fost multa vreme veriga lipsa pentru o redresare economica sustinuta, în conditiile în care firmele s-au aratat reticente fata de planurile de cheltuieli pe termen lung. Diminuarea deficitului comercial al SUA, pe fundalul progresului exporturilor, a ajutat de asemenea economia. Vânzarile de servicii si bunuri produse în SUA au crescut cu 7,8%, performanta fiind cea mai puternica din peste 25 de ani. Activitatea economica s-a intensificat în trimestrul al treilea, însa 41.000 de locuri de munca din afara sectorului agricol au fost pierdute, marind totalul din perioada mandatului presedintelui George W. Bush la 2,6 milioane.

Administratia Bush a anuntat cu satisfactie rezultatul pe care recentele reduceri ale impozitelor le-au avut asupra economiei, angajându-se totodata sa impulsioneze si piata muncii.